Toţi actorii publici sau privaţi relevanţi din Timişoara ar trebui să se aşeze la aceeaşi masă şi să definească strategia de dezvoltare a oraşului pentru următoarele decenii, a declarat conf. univ. dr. ing. Florin Drăgan, rector, Universitatea Politehnica Timişoara în cadrul primei ediţii regionale a conferinţei ZF Digital Summit.
Redăm în continuare mesajul transmis de rectorul UPT:
În primul rând vă mulţumesc pentru că sunteţi alături de Politehnică. Am să încep cu un foarte scurt istoric. De unde o să încep? În jurul anului 1870 Timişoara era o zonă mlăştinoasă. Atuurile oraşului erau că terenul se afla în proprietatea statului şi atunci se poate dezvolta foarte uşor industria.
Cincizeci de ani mai târziu, în 1920, Timişoara - înainte de 1918 al doilea oraş din Ungaria - devine la acea vreme al doilea oraş industrial din Ungaria. La un moment dat, un parlamentar din Parlamentul maghiar spunea că la Timişoara se fac o serie de lucruri care se folosesc peste tot în Europa, pornind de la pălării, bomboane, ciocolată şi aşa mai departe.
În 1920 se înfiinţează Politehnica, ca urmare a cerinţelor formulate de industria prezentă aici.
Totodată, Timişoara devine al doilea oraş industrial al României de la acea vreme şi este folosită ca o poartă prin conexiunile pe care le avea în fostul Imperiu Austro-Ungar. Este folosită ca o poartă pentru investiţii în România şi, prin conexiunile cu tot ce înseamnă industrie din Europa Centrală. deci Timişoara are un rol important.
Mai trec 50 de ani, suntem în 1970 în Timişoara, deja aveam primul calculator dezvoltat într-o universitate românească, MECIPT, şi aveam prima secţie de calculatoare numerice, da, din România, înaintea Bucureştiului. Ca o consecinţă firească a ceea ce au însemnat industria şi Politehnica. Mai trec nu chiar 50 de ani, suntem în jurul anului 2000, când Timişoara devine o poartă pentru investiţiile străine tocmai prin ceea ce înseamnă Politehnica şi universităţile timişorene, dar şi prin inginerii care erau prezenţi aici, prin ceea ce însemna din nou industria în această regiune.
Nu ştiu dacă liderii din aceste etape au avut această viziune, dar, prin ceea ce au gândit, au făcut ca lucrurile să se întâmple aşa. Cred că suntem din nou într-o perioadă, post-pandemie, ştim foarte bine, ne confruntăm cu nişte schimbări destul de radicale la nivel global, cu afectarea a ceea ce înseamnă, poate, sectorul automotive, cu anumite schimbări care sunt nu numai în automotive, ci şi în IT&C.
Suntem locul unu în România doar la agricultură – asta pentru că Bucureştiul, probabil, nu poate pune porumb printre blocuri. În rest, suntem pe locul doi; rămânem pe locul doi la industrie şi trebuie să înţelegem acest lucru, că este sectorul nostru cel mai important. Suntem locul trei la servicii şi la IT&C. Şi asta nu ne încântă.
Atunci, trebuie să ne gândim împreună cu dumneavoastră, cu liderii din zona de companii, din privat – pentru că Politehnica, şi ştiţi foarte bine, a fost dintotdeauna deschisă pentru o colaborare şi o dinamică foarte puternică cu sectorul privat – să vedem cum putem gândi lucrurile în viitor. Nu neapărat în următorii 50 de ani, pentru că e puţin mai greu să gândim ce va fi peste 50 de ani, dar trebuie să vedem cum putem seta acum lucrurile, ca peste 50 de ani, poate, un alt rector al Politehnicii să poată să facă referire la această generaţie din Timişoara, care a gândit lucrurile într-un anume fel.
Noi, în Politehnică, am început să gândim anumite lucruri, am început să schimbăm pe zona de mastere, venim cu mastere care pot să aducă alt tip de companii în Timişoara, nu strict legate de dezvoltarea noastră. Încercăm să contribuim la dezvoltarea Timişoarei prin mastere de quantum, sau, mai nou – şi probabil că aţi văzut – ne interesează ca de anul viitor să avem o direcţie pe zona de aerospace, pentru că o anumită bucăţică din sectorul de automotive se poate transforma foarte bine şi foarte uşor pentru industria respectivă.
Mai suntem interesaţi – şi aici e de faţă prietenul Horaţiu Moldovan de la grupul Lasting – să dezvoltăm şi o zonă pe partea de telecomunicaţii, în special satelitare, pentru că vrem să dezvoltăm în cadrul Politehnicii specializări noi, specializări care să răspundă eficient pieţei muncii în următorii 10-20 de ani, nu neapărat strict pentru acum.
