Începând cu 27 decembrie 2011, Ordonanţa de Urgenţă nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice - publicată în MO, Partea I, nr. 925/27.12.2011 - reprezintă noul act normativ stabilind cadrul aplicabil la nivel naţional în domeniul comunicaţiilor electronice.
Deşi obiectivul principal al noii ordonanţe a fost implementarea Directivei nr. 2009/136/CE şi a Directivei nr. 2009/140/C ale Parlamentului European şi Consiliului, aceasta aduce în acelaşi timp sub o singură umbrelă dispoziţiile mai multor acte normative anterioare, dintre care cele ce priveau accesul la reţelele publice de comunicaţii electronice şi infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora, cadrul general de reglementare a comunicaţiilor sau serviciul universal şi drepturile utilizatorilor finali cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice.
În vederea unei mai bune protecţii a utilizatorilor finali, se pot observa modificări semnificative aduse prevederilor legale referitoare la obligaţia de transparenţă a furnizorilor în procesul de informare a publicului sau chiar referitoare la clauzele contractuale. La astfel de prevederi se adaugă, în măsura în care nu sunt contrare, şi cele existente încă de dinainte de intrarea în vigoare a noii ordonanţe stabilite printr-o serie de decizii ale ANCOM (e.g., reglementări privind obligaţiile de informare a utilizatorilor finali sau stabilind indicatorii de calitate pentru furnizarea serviciului de acces la internet şi publicarea parametrilor aferenţi). De exemplu, potrivit noului cadru, furnizorii au obligaţia de a introduce în contracte informaţii privind categoriile de măsuri ce pot fi luate în cazul unor incidente, ameninţări şi vulnerabilităţi privind securitatea sau integritatea reţelei sau a serviciilor, dar şi informaţii privind condiţiile care limitează accesul sau utilizarea anumitor servicii şi aplicaţii sau procedurile de măsurare şi gestionare a traficului pentru a evita congestionarea segmentelor de reţea sau utilizarea acestora la capacitate maximă.
O altă noutate la nivel de reglementare priveşte durata iniţială a contractului încheiat de un utilizator persoană fizică care nu va putea fi mai mare de 24 luni, furnizorii având în acelaşi timp obligaţia de a oferi şi servicii cu o durată contractuală de maxim 12 luni. Notăm, de asemenea, dreptul utilizatorului persoană juridică de a solicita furnizorului încheierea unui contract care să respecte condiţiile minime stabilite de noua ordonanţă în beneficiul utilizatorului persoană fizică.
O importanţă deosebită a fost acordată şi utilizatorilor finali cu dizabilităţi, ale căror drepturi au fost prevăzute şi extinse astfel încât aceştia să poată beneficia de aceeaşi ofertă de servicii şi în condiţii echivalente cu cele aplicabile majorităţii utilizatorilor finali. Tot ca un element de noutate, ordonanţa a dedicat o secţiune distinctă contractelor încheiate prin mijloace de comunicaţie la distanţă, atribuţiile ANCOM de monitorizare şi sancţionare fiind acum extinse şi asupra acestei categorii de contracte; noile prevederi fac ca dispoziţiile Ordonanţei 130/2000 privind protecţia consumatorilor şi executarea contractelor la distanţă să nu mai fie aplicabile în materie.
Spre deosebire de vechea reglementare cadru, noua ordonanţă introduce prevederi mai detaliate cu privire la obligaţiile furnizorilor de a asigura securitatea şi integritatea reţelelor şi a serviciilor de comunicaţii electronice, principalul obiectiv fiind asigurarea unui nivel mai înalt de protecţie a datelor cu caracter personal şi vieţii private ale utilizatorilor. Noua ordonanţă prevede ca nivelul de securitate al reţelelor trebuie să corespundă riscului identificat şi să prevină ori să minimizeze impactul incidentelor de securitate asupra utilizatorilor şi reţelelor interconectate. De asemenea, măsurile luate trebuie să garanteze integritatea reţelelor şi continuitatea furnizării serviciilor prin intermediul acestora, furnizorii având chiar obligaţia de a colabora între ei, acolo unde este necesar, pentru implementarea acestora. Modalitatea de implementare a obligaţiilor menţionate va putea fi stabilită si de ANCOM, cu respectarea însă a unei proceduri de consultare publică.
Din perspectiva promovării concurenţei pe pieţele cu amănuntul, se observă în continuare o tendinţă din ce în ce mai accentuată de dereglementare a acesteia. Totuşi, acolo unde se va constata că nu există o concurenţă efectivă pe o piaţă cu amănuntul iar obligaţiile impuse la nivel de gros nu vor fi suficiente pentru crearea unui cadru concurenţial adecvat, ANCOM va putea impune măsurile necesare în scopul protejării intereselor utilizatorilor finali şi al promovării unei concurenţe pe piaţă. Aceste competenţe ale ANCOM nu vor putea însă aduce atingere prevederilor legale aplicabile în materia dreptului concurenţei.
Unele modificări au fost aduse şi din perspectiva procedurii de soluţionare a litigiilor apărute între utilizatorii finali şi furnizori, noul cadru stabilind o sferă de competenţă mai extinsă a ANCOM. Astfel, autoritatea poate soluţiona inclusiv litigii referitoare la executarea clauzelor contractuale sau având ca obiect drepturi conferite de lege. De asemenea, spre deosebire de reglementarea anterioară, a fost eliminată obligativitatea ANCOM de a acorda un termen de punere în întârziere de cel puţin 30 de zile, termen în care furnizorul avea posibilitatea de a justifica sau remedia încălcarea sesizată. În prezent, autoritatea poate aplica sancţiunea chiar şi în situaţia în care furnizorul remediază încălcarea cu privire la care a fost emisă notificarea.
Se aşteaptă ca ANCOM să finalizeze în prima jumătate a acestui an elaborarea unui ghid menit să sprijine furnizorii de servicii de comunicaţii electronice în implementarea noilor prevederi legale.
Alina Vizitiu este avocat colaborator al casei de avocatură Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP)
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
