Business Hi-Tech

Lucian Bondoc, Bondoc & Asociaţii: Digitalizarea poate să fie o oportunitate enormă, faci lucrurile mai repede, mai eficient, ai acces la o populaţie globală, nu doar la cei din jurul tău. Ea trebuie făcută repede

ZF Digital Summit 2022

Lucian Bondoc, Bondoc & Asociaţii: Digitalizarea poate...

Autor: Ramona Cornea

08.11.2022, 12:58 143

Digitalizarea poate să fie o oportunitate enormă pentru companiile de pe piaţa locală pentru că pot face lucrurile mai repede, mai eficient, au acces la o populaţie globală, nu doar la cei din jurul său, afirmă Lucian Bondoc, managing partener în cadrul casei de avocatură Bondoc & Asociaţii.

„Digitalizarea poate să fie o oportunitate enormă, faci lucrurile mai repede, mai eficient, ai acces la o populaţie globală, nu doar la cei din jurul tău. Ea trebuie făcută repede pentru că lumea merge în direcţia aceasta. Aici, România trebuie să standardizeze şi să înţeleagă diferenţa de risc şi să se concentreze pe zona de standarde mai ridicate la cei care sunt pe acele domenii speciale şi care au şi capacitate mai mare, companii mai mari, resurse mai importante”, a declarat el în cadrul evenimentului ZF Digital Summit 2022.

Ce a mai declarat Lucian Bondoc în cadrul evenimentului ZF:

• Elementul de termene din PNRR este absolut logic pentru că în momentul în care vin sume de astfel de magnitudine se creează penurie. În acelaşi timp, toate ţările investesc cam în acelaşi lucru şi ai o problemă şi de hardware, nu se pot face peste noapte capacităţi suplimentare foarte mari, cât şi pe partea de expertiză în sine. Noi aveam oricum un deficit şi, fiind mai săraci decât alte ţări, avem şi o problemă de atracţie către exterior. De aceea cred că ar trebui încercată prelungirea acestor termene într-un mod rezonabil pentru că ele au o problemă de simultaneitate în contextul în care generezi o astfel de penurie.

• Noi suntem 41 de avocaţi, lucrăm pe toată paleta de domenii şi avem şansa să asistăm pe diferite paliere, deci putem să vedem problema din mai multe unghiuri. Avem clienţi care produc software, care furnizează servicii publice, care utilizează inteligenţa artificială şi clienţi care sunt simpli utilizatori.

• Digitalizarea implică mutarea unei părţi din economie în zona digitală. Practic, creezi o infrastructură care este mai tehnică, mai puţin vizibilă, dar care este tot o infrastructură. Aşa cum infrastructura fizică necesită expertiză, are anumite particularităţi, şi pe partea aceasta digitală sunt foarte multe aspecte complexe şi mult mai puţini oameni se pricep la ele. Apare astfel un risc de răspundere juridică şi de cum mă poziţionez.

• De asemenea, avem o serie de acte normative care impun constrângeri despre care credem că ar trebui avute mult mai atent în vedere în România. De exemplu, avem un proiect de regulament deja pe circuitul de aprobare la nivel de co-decizie la nivel european pe regulile pe inteligenţă artificială.

• Dacă ne uităm la o serie de acte normative şi din România şi la proiecte în curs, se impune o serie întreagă de reguli şi standarde care sunt foarte dificil de avut în vedere de cineva care nu are acele capabilităţi. Credem că multe companii vor trebui să-şi revizuiască foarte rapid procedurile prin care cumpără software, ce standarde trebuie să respecte, modul în care le pot înlocui, upgrada, conecta, cine răspunde în anumite situaţii.

• Ceea ce vedem este un lucru transversal: vedem o nevoie de la a modifica regulamentele interne pentru a te asigura că angajaţii nu fac prostii, la aspecte răspunde potenţiale a administratorilor pentru că nu au luat măsuri suficiente pentru a proteja compania, la riscuri în direcţie legislativă. Avem deja GDPR, dar avem deja aceste proiecte acte normative care impun o serie de reguli şi standarde foarte greu de respectat şi care pot să atragă răspundere din multiple direcţii.

• Vedem problema pe două paliere: pe de o parte, digitalizarea favorizează în mod natural companiile mai mari pentru că este vorba de a avea capabilităţi, know-how şi posibilitatea de a beneficia de know-how din afară. În mod normal, statul ar trebui să ajute actorii români pentru a ţine pasul şi pentru a scala mai mult în România. În prezent, vedem un reflex mai mult de a împinge mingea în o curte mai largă.

• Este o nevoie clară de creştere a numărului de specialişti, de comunicare, de explicare pe zona aceasta, precum şi de standardizare. Foarte mulţi actori din România nu cunosc, nu-şi permit, dar pot să pună resurse la comun pentru a cumpăra expertiză de calitate. Dacă o vor face, au riscuri suplimentare ce ar fi putut evitate cu un cost redus.

• Implicaţia acestei mutări parţiale a economiei în zona digitală este că multe contracte şi procedee trebuie să se schimbe şi trebuie mult mai multă atenţie pentru a evita nişte costuri care pot să fie foarte mari.

• Companiile medii şi mari trebuie să fie foarte atente la o mapare, să-şi dea seama unde sunt, dacă sunt supuse unor acte normative suplimentare celor care cred ele că sunt. 

• Pe partea de risc efectiv va fi o zonă de tranziţie. De altfel, în prezent, legislaţia din România nu este corelată bine. Avem tot felul de terminologii folosite diferit în actele normative, Codul Civil este pe vechea economie, unele contracte de acolo nu prea se potrivesc neapărat în toate privinţele şi de aceea este probabil şi acest exces de frică din partea autorităţilor care duc ca toată lumea să răspundă pentru tot, protecţie absolută, într-un context în care nimeni de pe planetă nu poate să garanteze asta la modul acesta.