Interesul pentru monedele virtuale a căpătat o amploare tot mai mare în ultimii ani. Conform unor estimări recente, realizate de o platformă de tranzacţionare, numărul utilizatorilor de criptomonede a crescut cu peste 10 milioane, la nivel global, în perioada decembrie 2020 - ianuarie 2021.
Şi în România comunitatea utilizatorilor de criptomonede este în plină expansiune, astfel că apar tot mai des întrebări cu privire la obligaţiile de declarare şi de impozitare a veniturilor obţinute din tranzacţii cu monede virtuale. Printre cele mai frecvente sunt cele legate de modul de declarare, suma supusă taxării şi momentul în care venitul devine impozabil.
În România, tranzacţiile cu monede virtuale au fost pentru prima dată reglementate în 2019, prin intermediul Legii 30/2019, care a introdus în Codul Fiscal prevederi referitoare la impozitarea veniturilor obţinute astfel. Conform acestor reglementări, veniturile din transferul de monedă virtuală se încadrează în categoria veniturilor din alte surse şi sunt supuse regimului fiscal specific pentru această categorie, cu anumite particularităţi. Una dintre particularităţi este aceea că determinarea impozitului pe venit şi a contribuţiilor sociale aplicabile este în sarcina celor care realizează veniturile, nu în sarcina plătitorilor de venit (cum este în cazul altor venituri din aceeaşi categorie). Chiar şi pentru schimburile efectuate prin intermediul platformelor de tranzacţionare, obligaţia de raportare rămâne în sarcina utilizatorilor.
Cum se declară veniturile?
Astfel, persoanele fizice care obţin venituri din acest tip de tranzacţii sunt obligate să le declare prin depunerea declaraţiei unice şi să plătească taxele datorate. Anul acesta, declaraţia trebuie depusă până la data de 25 mai, pentru veniturile obţinute în 2020 din tranzacţiile cu criptomonede şi pentru cele estimate a fi realizate în 2021. Pentru contribuabilii cu rezidenţa fiscală în România, obligaţia de a declara veniturile din criptomonede prin declaraţia unică există indiferent dacă acestea sunt obţinute din România sau din străinătate.
Aflându-se în categoria veniturilor din alte surse, câştigurile obţinute din transferul de monedă virtuală sunt supuse impozitului pe venit şi contribuţiei de asigurări sociale de sănătate (CASS), dar nu şi contribuţiei de asigurări sociale (CAS).
În ceea ce priveşte impozitul pe venit, cota de 10% se aplică asupra câştigului obţinut din transferul de monedă virtuală, şi nu asupra venitului brut. Prin urmare, pentru a stabili baza de impunere, din preţul de vânzare a monedelor virtuale se poate deduce preţul de achiziţie a acestora. În plus, pot fi deduse şi costurile directe aferente tranzacţiilor (în acest context, ar putea fi relevante comisioanele diverselor platforme de tranzacţionare sau comisioane de validare a tranzacţiilor în reţea pentru operaţiunile directe între utilizatori - aşa-numitele „gas fees”).
Formatul actual al declaraţiei unice prevede ca, pentru veniturile de acest tip obţinute din România, să fie introdus direct câştigul realizat (deducerile posibile fiind operate înainte de introducerea datelor în declaraţie). În schimb, pentru veniturile obţinute din străinătate, deducerile trebuie reflectate în cadrul declaraţiei (prin introducerea venitului brut şi a cheltuielilor/sumelor deductibile).
Sunt exceptate de la obligaţia de declarare, respectiv de plată a impozitului, câştigurile mai mici de 200 de lei/tranzacţie, însă doar în situaţia în care totalul câştigurilor dintr-un an fiscalnu depăşeşte nivelul de 600 de lei.
Referitor la CASS, pentru anul 2020 contribuţia este datorată numai dacă totalul veniturilor realizate (fie doar din tranzacţii cu monede virtuale, fie cumulat cu cele din alte surse extra-salariale) este cel puţin egal cu 12 salarii minime brute pe ţară (pentru 2020, plafonul este de 26.760 de lei). Cota CASS de 10% se aplică la acest plafon, astfel că, anul acesta, suma datorată în contul contribuţiei de sănătate este de 2.676 de lei, indiferent de nivelul câştigurilor (odată ce acestea depăşesc pragul menţionat).
Aspecte care necesită clarificări
Faţă de particularităţile de mai sus, un aspect relevant, ce ridică în continuare dificultăţi de interpretare, este cel al momentului la care beneficiarul venitului trebuie să determine câştigul de declarat. În principiu, momentul ar trebui să coincidă cu cel la care are loc conversia din unităţi de criptomonedă în unităţi ale unei monede convenţionale (lei, euro, dolari etc.). Totuşi, acest aspect este îngreunat de complexitatea platformelor de tranzacţionare care pun la dispoziţia utilizatorilor atât portofele electronice în care pot stoca unităţi de criptomonedă, cât şi portofele electronice pentru stocarea de monedă convenţională. Astfel, tranzacţiile care presupun conversia de monedă virtuală în monede convenţionale sunt, de regulă, reflectate iniţial în platformă, fondurile (exprimate în monedă convenţională) putând fi apoi transferate în conturile bancare personale.
În principiu, operarea conversiei fără transferul din platformă în conturile bancare nu oferă un beneficiu real, tangibil, beneficiarului (de regulă, fondurile pot fi utilizate numai pentru achiziţia de unităţi de criptomonede atât timp cât sunt în gestiunea platformei). În consecinţă, simpla conversie operată în cadrul platformei nu ar trebui să implice impozitarea veniturilor. Acest moment survine abia când fondurile sunt transferate din platformă în conturile bancare ale persoanei care le deţine.
Trebuie ţinut cont, totuşi, de particularităţile fiecărei platforme. Mecanismele derulate în spatele unei simple conversii din criptomonedă în monedă convenţională pot fi complexe şi nu sunt întotdeauna vizibile utilizatorilor pentru a putea determina cu certitudine momentul în care beneficiul părăseşte tărâmul virtual pentru cel tangibil, reglementat. Spre exemplu, dacă în spatele portofelului electronic pentru monede convenţionale pus la dispoziţia utilizatorilor stă un cont bancar, iar fiecare conversie este reflectată în cadrul acestui cont bancar (şi nu doar în cadrul aplicaţiei), o astfel de acţiune aduce fondurile în sfera reglementată şi vizibilă pentru autorităţile fiscale. Prin urmare, autorităţile pot considera că în acest caz chiar şi simpla conversie şi reflectare a fondurilor în cadrul platformei în monedă convenţională constituie un moment la care veniturile devin impozabile.
Un potenţial contraargument pentru această abordare este că un asemenea cont nu se află în integralitate sub controlul beneficiarului (ci al platformei), fiind impuse inclusiv limite asupra sumelor exprimate în monede convenţionale care pot fi extrase. Însă chiar şi un astfel de contraargument ridică alte întrebări, care, în lipsa unor prevederi specifice ale legislaţiei fiscale, complică suplimentar determinarea asupra momentului impozabil. Adiţional, trebuie să avem în vedere şi evoluţia continuă a configuraţiei platformelor, dat fiind faptul că unele dintre ele permit achiziţionarea unor bunuri sau servicii direct sau cu ajutorul unor carduri emise de aceste entităţi. În astfel de situaţii, nu mai putem vorbi despre o lipsă a tangibilităţii unui beneficiu.
Aşadar, ţinând cont de schimbările frecvente din acest domeniu, actualul cadru fiscal pentru operaţiunile cu criptomonede necesită, la rândul său, o reinterpretare continuă pentru a fi adaptat la evoluţiile din piaţă. Având în vedere că obligaţiile fiscale legate de venituri realizate din criptomonede sunt plasate în sarcina beneficiarilor, aceştia au obligaţia de a se asigura că efectuează o determinare corectă asupra aspectelor menţionate mai sus.
Declararea veniturilor obţinute din orice sursă şi plata impozitelor prevăzute de legislaţia în vigoare reprezintă obligaţii pentru orice contribuabil, cu excepţia categoriilor prevăzute expres în Codul Fiscal. În caz contrar, se aplică sancţiunile impuse de lege, respectiv penalităţi şi dobânzi de întârziere stabilite de autorităţile competente. Există deja cazuri de controale fiscale derulate în trecut, care vizau tranzacţiile cu criptomonede, unele dintre ele ajungând chiar în faţa instanţelor de judecată pentru a confirma sau infirma obligaţiile fiscale stabilite de autorităţi. Şi, având în vedere expansiunea acestei zone financiare, este de aşteptat ca astfel de controale să apără cu o frecvenţă mai ridicată în perioada următoare.
Material de opinie de Raluca Bontaş, Partener, şi Cătălin Barbu, Consultant Senior, Global Employer Services, Deloitte România
