♦ Toate universităţile mari din România şi mai multe companii vor fi implicate în proiecte de cercetare cu aceşti bani, dar nimic nu porneşte până când nu sunt semnate contractele cu cele trei companii pentru fonduri de aproape 200 mil. euro ♦ Acuzaţii din mediul universitar spre mediul guvernamental: nu răspund la mesaje, nu ascultă nimic, unii nu ştiu care este importanţa proiectului, sunt „morţi“.
Unul dintre cele mai importante programe de cercetare din România, finanţat cu bani din Programul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), dedicat dezvoltării industriei de micro şi nanoelectronică din România, în care sunt implicate alături de subsidiarele a trei mari companii şi firme locale şi toate universităţile tehnice, se află în întârziere faţă de celelalte ţări europene, pentru că documentele se plimbă printre ministerele implicate, aşteptând să colecteze toate semnăturile necesare. Cele trei companii care au reuşit să treacă de etapele de selecţie şi ar urma să primească aproape 200 mil. euro sunt subsidiarele locale ale giganţilor Bosch, Continental şi NXP.
„Selecţia participanţilor direcţi s-a finalizat, dar nu s-a finalizat contractarea. În zilele acestea, aşteptăm să se finalizeze contractarea şi apoi să înceapă procedurile pentru contractarea participanţilor indirecţi“, a declarat Ionuţ Muntean, reprezentant al Bosch, una dintre companiile care au reuşit să câştige fonduri ca parte a acestui proiect derulat la nivelul UE şi denumit Proiectul de Interes Comun European în Microelectronică şi Tehnologia Comunicaţiilor - prescurtat IPCEI. Declaraţiile au fost făcute în cadrul unui eveniment organizat recent de Academia Română.
„Suntem în relaţie cu autorităţile, în special cu Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene şi Ministerul Economiei şi Antreprenoriatului şi Turismului. Suntem într-o fază în care cererile de finanţare au fost trimise, plus trei intervenţii asupra lor bazate de feedbackul primit de la ministere. Aşteptăm să se semneze cât mai curând. NXP este prezent în proiectul IPCEI în alte ţări Germania, Olanda şi Austria. În toate celelalte ţări lucrurile sunt în desfăşurare, au intrat în normal, raportări. Noi suntem singurii care nu au semnat încă şi asta ne creează şi nişte probleme, de asta ar trebui să şi începem pentru că proiectele pe care le facem sunt legate de ceea ce fac şi celelalte ţări. Deci din punctul de vedere al ţărilor cu care noi lucrăm, noi suntem ultimii care aşteptam să fim să semnăm“, a declarat şi Bogdan Costinescu, reprezentant al NXP.
Proiectul este unul extrem de important şi pentru România şi pentru Uniunea Europeană, a punctat Ionuţ Muntean, reprezentantul Bosch: „E un proiect care pune România pe harta Europei. Dacă ne uităm, 14 state membre au accesat acest program şi este cel mai mare program de cercetare, de dezvoltare de la nivel european, de când există toate programele de finanţare. Trei companii au reuşit să obţină finanţarea prin calitatea aplicaţiilor lor şi calitatea produse lor pe care le dezvoltă în România. Această sursă de finanţare împreună cu partenerii indirecţi - cu universităţile şi cu IMM-urile, ne permit să dezvoltăm ecosistemul de micro şi nanoelectronică, care altfel nu se putea face. Pentru noi, implementarea proiectului o să dureze până la finalul anului 2020-2026, cu posibilitate de prelungire. Un lucru care ne trebuie subliniat e cum ne-a unit programul. Cred că foarte rar se întâmplă aşa ceva - o industrie să colaborează atât de strâns pentru dezvoltarea ecosistemului.“
Programul este important pentru că a reuşit să coaguleze toţi jucătorii cheie din această industrie, a punctat şi Cosmin Moisă, reprezentant al companiei Continental. „Avem undeva la 12 parteneri. Toate facultăţile cu profil de electronică sau cu tangenţă în electronică sunt prezente. Legat de IMT am o remarcă, ne bazăm foarte mult pe puterea Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Microtehnologie (IMT) de a absorbi acest proiect. Sunt 20 de milioane de euro rezervaţi acolo, în mare parte pentru o investiţie serioasă, complementară cu POCIDIF, pentru packaging avansat.“
Prof. dr. Marius Enăchescu, directorul general al Centrului pentru Ştiinţa Suprafeţei şi Nanotehnologie din cadrul Universităţii Naţionale de Ştiinţă şi Tehnologie Politehnica Bucureşti (UNSTPB), a declarat în cadrul întâlnirii că asemenea evenimente ar trebui să fie organizate de ministerele de resort pentru a avea rezultate. „Este a nu ştiu câta oară când particip şi eu la o astfel întâlnire, dar care are loc între entităţi care se cunosc bine, lucrează de ani de zile, primesc proiecte, dar cum se întâmplă şi astăzi - câteodată am mai avut câte o undă, câte un abur de minister, astăzi nu este niciunul reprezentat. Deci eu aş sugera că astfel de întâlniri să fie generate de ministere. Dacă ei nu ajung la ideea că trebuie făcut ceva în ţară şi hai să-i chemăm (...) şi pe cei care ştiu ce să facă, şi doresc să facă, şi sunt capabili să genereze proiecte şi să le implementeze (...) noi doar vorbim aici, mă deranjează că nu avem eficienţă, n-avem productivitate”.
Profesorul Marian Enăchescu a povestit că a făcut lobby pentru participarea României la programul IPCEI încă de la început dar că reprezentanţii unor autorităţi nici măcar nu au răspuns la mesaje. „Nu este nici cea mai mică strategie, de la niciunul - de la nivel de la prim-ministru, preşedinte şi aşa mai departe. Pentru că la vremea când se pregâtea IPCEI am trimis astfel de scrisori la toţi pe care i-aţi auzit: preşedinte ş.a.m.d. (...) Am trimis e-mail-uri, repet, la preşedinte, la consilierul primului ministru pe probleme de cercetare ştiinţifică şi industriale, la toată lumea. (...) Morţi. Nimeni nu ascultă”.
Un alt participant la întâlnire - Vlad Vînătu, reprezentant al companiei Continental, a adus de asemenea în discuţie întârzierile cu care se derulează programul în România şi a vorbit şi despre necesitatea ca industria să creeze un organism care să ţină permanent legătura cu autorităţile şi să explice importanţa domeniului.
„În primul rând care este situaţia la nivel european la IPCEI - undeva o proporţie de 80% dintre contracte au fost semnate din majoritatea ţărilor. Ne uităm aici la ţări precum Franţa care şi-a asigurat finanţare oentru universităţi şi IMM-uri dinainte ca participanţii direcţi să înceapă, pentru că ei deja au avut experienţa primului program. Noi în lipsa acestor experienţe, am avut nevoie de 2 ani şi ceva, aproape trei, pentru alinieri cu Guvernul, cu Comisia Europeană. (...) Noi trebuie să conştientizăm unde suntem cu microletronica şi cum se vede subiectul acesta în partea de guvernare - atâta timp cât acum o lună şi ceva de zile probabil că şi datorită dinamismul ăstuia politic, a schimbărilor frecvente care se întâmplă, se pare că unii decidenţi care gestionează fondurile astea nici nu ştiau de importanţa proiectului acesta şi nu cunoşteau deloc proiectul. Problema noastră este că noi fiind din industrie, fiind din universităţi, avem multe de lucru pe filierele noastre şi nu putem să facem într-una lobby. Existenţa noastră nu este să facem lobby 100%. Ajutăm, dăm idei, arătăm oportunităţi, arătăm limitări, dar mai mult decât atât nu putem să facem. Din păcate, şi aici sunt total de acord cu domnul profesor Enăchescu, nouă ne trebuie un document de strategie în ţară, dar pe lângă asta ne trebuie şi o entitate, o formă, un grup de lucru, un ceva care să împingă lucrurile astea persistent şi constant, indiferent cine vine, indiferent de contextul politic, strategic. Trebuie să existe o structură care face asta, care merge în industrie, merge în universitar, merge în cercetare, colectează date, înţelege şi dispune, ajută, reglementează.”
