În dimineaţa zilei de 15 septembrie 2008, Nadia-Elisabeth Seemuth, analist la Lehman Brothers, primeşte vestea că angajatorul său a înaintat dosarul pentru faliment. Aceasta îşi aminteşte că s-a uitat la pereţi gândindu-se „gata, s-a terminat, nu mai există. E păcat”, scrie Financial Times.
Colapsul băncii, unul dintre cele mai răsunătoare falimente din istorie, a schimbat direcţia carierei sale. Aceasta s-a reprofilat în domeniul avocaturii şi a lucrat la Clifford Chance. Chiar şi o firmă mare, uriaşă, de avocatură ar putea cădea într-o clipită. Oamenii care nu au fost într-o asemenea situaţie, spune Seemuth, nu şi-ar putea imagina că aşa ceva ar fi posibil.
„Acum, ca şi avocat, trebuie să gândesc în termenii celui mai rău scenariu posibil. Cred că este exact opusul a ceea ce făceam când eram la Lehman Brothers”, spune Nadia Seemuth.
Experienţa m-a făcut să nu mai iau niciun job sau companie ca fiind sigură, „ceea ce nu e neapărat un lucru rău”.
La aproape 10 ani de la căderea gigantului care a cauzat criza financiară din 2008, jurnaliştii de la Financial Times au vorbit cu mai mulţi foşti angajaţi ai băncii, angajaţi care erau la începutul carierei atunci, pentru a vedea care a fost impactul asupra vieţii lor profesionale.
Elizabeth Nyeko îşi aminteşte de optimismul care a cuprins-o când a obţinut primul ei job la Lehman Brothers, un sentiment întărit şi de un bancher sigur pe el care îi spunea că perioada de creştere şi boom-ul a luat sfârşit. Nyeko se gândea „oamenii ăştia chiar ştiu ce fac”.
Nimeni din clădire nu credea că are jobul asigurat, însă căderea Lehman a fost diferită.
Aşa cum scoate în evidenţă un alt fost angajat, experienţa sa de a-şi pierde primul job este nesemnificativă în comparaţie cu „efectele adverse ale falimentului. Acestea au fost mult mai rele, mulţi oameni de pe întreaga planetă au avut de suferit, chiar dacă aceştia nu era în contact cu Lehman sau lumea finanţelor.
Experienţele individuale ale foştilor angajaţi sunt, în mod evident, particulare, însă acestea şi-au lăsat amprenta şi la nivel colectiv.
Mulţi angajaţi ai Lehamn Brothers vorbesc de camaraderie şi un sentiment de recunoştinţă că au primit instruire bună şi au lucrat cu un colectiv de oameni străluciţi. Asta a fost în mare parte şi datorită culturii a muncii susţinute din cadrul organizaţiei. Un angajat îşi aminteşte că au venit părinţii săi în Londra să-l viziteze, însă acesta a avut timp doar de o cafea. Când a fost întrebat despre orele suplimentare de muncă, acesta a răspuns: „Asta trebuie să faci”.
Experienţa trăită împreună este una importantă: „Există o comunitate Lehman. Ne întâlnim o dată la un an sau doi şi ne aducem aminte de cât de speciali ne simţeam când lucrurile mergeau bine, dar şi cât de groaznic ne-am simţit când lucrurile au început să meargă în direcţia opusă”.
Foarte mulţi dintre foştii angajaţi Lehman, când au căutat un nou job, s-au orientat spre alte industrii.
În timp ce mulţi angajaţi cu care au vrbit cei de la FT se gândeau să-şi scoată din CV experienţa Lehman, au realizat că este un subiect de discuţie interesant pentru viitorii angajatori: „În interviuri oamenii vor tot timpul să afle cum a fost din interior”.
Cei care erau tineri şi la începutul carierei au avut mai multe de pierdut în 2008 decât seniorii companiei.
Experienţa în cadrul Lehman a lăsat şi altfel de urme asupra tinerilor aflaţi la începutul carierei, aceştia fiind mai nesiguri şi mai suspicioşi în ceea ce priveşte compania în care lucrează: „Unii bancheri şi analişti se comportă ca şi cum situaţia de la Lehman nici nu s-a întâmplat vreodată”, spune Abhik Das, care în prezent este executiv la Golding Capital Partners.
„Realizezi că valoarea eşti tu insuţi. Nu poţi să devii dependent de un brand sau o bancă”, spune Charlotte Ravouna, fostă angajată din echipa de vânzări a Lehman Brothers. Unii foşti angajaţi s-au reorientat către alte cariere, în timp ce alţii şi-au deschis businessuri.
