Au trecut 100 de zile şi valuri de zvonuri, speranţe şi dezinformări de când socialiştii de la SYRIZA au câştigat alegerile în Grecia şi au adus o nouă criză în zona euro. În tot acest timp, băncile greceşti au pierdut depozite de peste 30 de miliarde de euro, sau aproape 20% din total, iar marşul salvator de depreciere al euro s-a oprit.
Colm Kelleher, directorul executiv al Morgan Stanley International, este convins că „există un real pericol ca în Grecia să fie impuse controale de capital“, iar Hans-Werner Sinn, preşedintele institutului german de cercetare economică Ifo şi consilier al guvernului de la Berlin, crede că zona euro îşi sapă singură groapa finanţând hemoragia de capital din Grecia, adică exact ceea ce vrea guvernul grec al lui Alexis Tsipras.
Depozitele constituite de gospodării şi firme la băncile din Grecia au scăzut la 133,7 miliarde euro în aprilie de la 138,6 miliarde euro în martie. Băncile elene au pierdut 100 miliarde de euro din septembrie 2009. De la începutul campaniei electorale care a propulsat la putere SYRIZA, băncile au rămas fără 31 miliarde euro. Depozitele private sunt la cel mai redus nivel din septembrie 2004.
Băncile greceşti simt cel mai dur turbulenţele politice şi economice. În şase ani de criză financiară, valoarea de piaţă a acestora s-a prăbuşit cu 90%. Acţiunile National Bank of Greece (NBG), cea mai proeminentă bancă grecească, au scăzut cu 96%. Instituţia s-a confruntat cu o hemoragie de capital de aproape cinci miliarde de euro în primul trimestru. NBG a înregistrat pierderi de 159 mil. euro în primul trimestru. Alpha Bank a raportat al treilea trimestru consecutiv de pierderi (116 mil. euro) şi o contracţie de 14% a depozitelor.
Pentru Piraeus Bank, pierderile se ridică la 69 milioane euro. depozitele s-au redus cu 15%.
„Cred că există un real pericol ca în Grecia să fie impuse controale de capital“, a afirmat Colm Kelleher, directorul executiv al Morgan Stanley International.
Deprecierea meteorică a euro, atât de dorită şi cerută de liderii unor economii mai necompetitive cum ar fi Franţa sau Spania, s-a blocat odată cu câştigarea alegerilor de către SYRIZA. Când apare câte un puseu de criză, precum cel de zilele trecute când au apărut zvonuri că Atena ar putea primi de la creditorii internaţionali o propunere de genul „ia-o sau pleacă“, investitorii se grăbesc să se protejeze cumpărând euro.
Euro îşi va continua deprecierea
Cu toate acestea, Goldman Sachs, una dintre cele mai mari bănci de investiţii, apreciază că euro îşi va relua aprecierea şi va ajunge la 0,95 dolari într-un an şi la 0,8 dolari în 2017, notează CNBC. Banca mizează pe îmbunătăţirea perspectivelor economice ale zonei euro şi rezolvarea, în cele din urmă, a crizei greceşti. Zona euro a revenit la inflaţie în luna mai.
Euro s-a depreciat cu 4,6% de la începutul anului, dar în ultima săptămână a sărit în sus cu 2%, una dintre cele mai puternice aprecieri din lumea dezvoltată, potrivit Bloomberg.
Germanul Sinn
Din Germania, Hans-Werner Sinn, spune că fiecare zi în care premierul grec Tsipras şi ministrul de finanţe Yanis Varoufakis îşi fac rutina „poliţist bun – poliţist rău“ înseamnă adâncirea gropii financiare în care cade euro, ceea ce şi vor politicienii greci. Zona euro se subminează singură finanţând hemoragia de capital din Grecia, pe care guvernul Tsipras o lasă intenţionat să curgă. Când grecii scot bani din ţară, achiziţionând, spre exemplu, proprietăţi germane, ei scot bani dintr-o bancă elenă care devine debitor pentru acea sumă la banca centrală a Greciei. Instituţia, în schimb, ajunge să fie debitoare la Banca Centrală Europeană. Banca germană care primeşte banii din achiziţia proprietăţii respective capătă un drept de cranţă asupra Bundesbank, care la rândul ei are un drept similar asupra BCE. Rezultatul net este că atunci când toţi aceşti bani greceşti împrumutaţi de la BCE părăsesc ţara, balanţa Greciei în sistemul de plăţi interbancare al zonei euro (Target2) devine şi mai negativă.
Ieşirea Greciei din zona euro ar lăsa băncile centrale din ţările în care grecii şi-au deschis conturi împovărate cu drepturile de creanţă în euro asupra băncii centrale greceşti, care ar avea doar active denominate în noua monedă, poate drahma. Având în vedere inevitabila devalorizare puternică a drahmei şi că guvernul grec nu va fi obligat să garanteze datoriilor băncii centrale, un default pe pretenţiile de plată ale celorlalte bănci centrale va fi mai mult decât sigur. Guvernul grec urmăreşte crearea acestei situaţii pentru a amplifica efectele negative asupra Europei ale unui eventual Grexit în spranţa că îi va folosi pentru a forţa mâna creditorilor în negocieri.
