Un grup de 90 de economişti din întreaga lume protestează în Le Monde împotriva strategiei celor două instituţii de a da întâietate investiţiilor private în finanţarea dezvoltării.
Economiştii se declară deosebit de îngrijoraţi să vadă astfel de instituţii internaţionale promovând activ creşterea activităţilor shadow banking-ului în ţările din sud.
Noua strategie a acestora pentru atingerea „Obiectivelor de dezvoltare durabilă“ ale ONU vizează utilizarea sectorului bancar din umbră pentru crearea de noi „oportunităţi de investişii“ în infrastructură, apă, sănătate sau educaţie în ţările sărace, şi deci pentru atragerea de mii de miliarde de investitori instituţionali din întreaga lume.
„Plasarea băncilor din umbră în centrul politicilor de dezvoltare riscă să conducă la un sistem unde câştigurile sunt private, pierderile socializate şi austeritatea prelungită permanent. Fundamental, această strategie vizează reorganizarea pieţelor financiare ale ţărilor sărace pentru atragerea mai eficientă de investitori mondiali, o idee profund îngrijorătoare care ameninţă în realitate orice progres în materie de dezvoltare durabilă, avertizează grupul de economişti, făcând apel la guverne şi organizaţiile internaţionale care se vor reuni la Bali să evalueze cu mare atenţie impactul real al strategiei.
Noua strategie va fi testată pe proiecte de infrastructură.
Banca Mondială vrea să recurgă la titrizare pentru mobilizarea instituţiilor financiare private. Aceasta vrea de asemenea să regrupeze propriile împrumuturi şi pe cele ale altor bănci de dezvoltare şi pe această bază să emită tranşe de obligaţiuni şi să le propună investitorilor instituţionali. Or, avertizează economiştii, titrizarea generează o piaţă financiară opacă şi o fragilitate sistemică.
Reţeta propusă pentru organizarea lichidităţii activelor securizate locale presupune promovarea pieţelor din umbră, chiar cele care au dus la prăbuşirea Lehman Brothers. Aceasta limitează astfel autonomia politică a statelor implicate. După cum admite FMI, invitând ţările sărace să alimenteze oferta mondială de titluri securizate, acestea devin vulnerabile în faţa ciclurilor financiare mondiale asupra cărora acestea nu au niciun control.
Economiştii fac apel la Banca Mondială să admită că preferinţa pentru finanţările private nu trebuie să fie automată şi cer dezvoltarea unui cadru analitic pentru estimarea transparentă a costurilor garanţiilor publice şi subvenţiilor implicite.
Dacă Banca Mondială alege să titrizeze împrumuturile destinate proiectelor de dezvoltare, aceasta ar trebui să se asigure în prealabil că obiectivele de dezvoltare durabilă se află la adăpost de riscurile inerente oricărei activităţi a sectorului bancar din umbră.
