Pasul cu care Rezerva Federală americană a pornit în cursa globală a reducerilor de dobânzi a fost descris ca fiind unul supradimensionat, îndrăzneţ, hotărât şi chiar agresiv. Ceea ce Băncii Centrale Europene i-a luat patru luni să facă, banca centrală a SUA a făcut cu un singur foc, pentru a proteja locurile de muncă din cea mai mare economie a lumii.
Unele instituţii similare şi-au început mai devreme marşul spre dobânzi mici, dar altele au aşteptat ca Fed să facă prima mişcare pentru a o urma. De aceea, se pune întrebarea dacă această etapă de relaxare a politicii monetare se va transforma într-o cursă globală către dobânzi cât mai mici, având în vedere tendinţa de încetinire a marilor economii ale lumii.
Dobânzile mici ieftinesc creditul, iar banii ieftini reprezintă energie pentru creştere economică. De asemenea, când o bancă centrală relaxează politica monetară, moneda naţională sau moneda regiunii (BCE este banca centrală a ţărilor care şi-au înlocuit moneda naţională cu euro) tinde să se deprecieze, ceea ce face ca exporturile să fie mai ieftine pe pieţele internaţionale, acest lucru stimulând şi el creşterea economică. Pe de altă parte, este stimulată şi inflaţia, pentru că importurile devin mai scumpe.
Când a izbucnit criza financiară globală, care s-a transformat într-o recesiune globală, băncile centrale au pornit într-o cursă a dobânzilor cât mai mici, iar Fed a fost acuzată că a angrenat lumea într-un război valutar. Săptămâna aceasta, în anticiparea unei reduceri de dobânzi din partea Fed, dolarul s-a depreciat.
S-a depreciat şi după ce banca centrală americană a tăiat dobânzile cu 50 de puncte de bază, un pas mai mare decât se aşteptau cei mai mulţi analişti, dar după ce preşedintele instituţiei Jerome Powell a indicat că o scădere atât de mare este mai degrabă o excepţie, dolarul şi-a recăpătat puterile. Observatorii spun că revenirea se datorează şi faptului că pieţele anticipează, şi vor, noi reduceri.
Analiştii de la ING văd scăderi însumând 150 de puncte de bază până la vară şi probabilitatea ca Fed să facă şi mai mult. Argumentul lor este că a devenit clar că pentru banca centrală americană prioritatea nu mai este lupta cu inflaţia, care pare îmblânzită şi se îndreaptă spre ţinta de 2%, ci aducerea dobânzilor la cote neutre pentru a preveni ca economia să intre în recesiune. Spre deosebire de BCE, în mandatul Fed stă nu doar controlul inflaţiei, ci şi protejarea locurilor de muncă, iar în SUA recesiunile vin de obicei cu disponibilizări. Iar disponibilizări înseamnă consum mai mic. Cheltuielile de consum sunt coloana vertebrală a economiei americane. Despre intrarea în recesiune s-a vorbit mult în ultimele luni, spaima venind din încetinirea ritmului angajărilor.
Cel mai mare obstacol în calea băncii centrale pentru a duce dobânzile cât mai jos este chiar economia, care deocamdată pare să crească sănătos. Şi pentru că bursele de capital sunt la cote record, iar rata şomajului este jos, la 4%, în timp ce în sistemul bancar nu este perceput vreun pericol major, în mod normal Fed ar fi trebuit să pornească relaxarea politicii monetare mai prudent, poate cu o scădere a dobânzii de 25 de puncte de bază, aşa cum a făcut BCE, explică analiştii de la ING.
Însă Fed a obişnuit deja cu acţiuni în forţă. Unii experţi spun că reducerea de 50 de puncte de bază reflectă îngrijorările legate de încetinirea de pe piaţa muncii. Alţii au remarcat că Fed taie dobânzile când mai este puţin şi vin alegerile pentru preşedintele SUA.
Republicanul Donald Trump spune de mult timp că Fed va reduce dobânzile pentru a-i ajuta pe democraţi. Instituţia nu este prima dintre marile bănci centrale care scade dobânzile în actualul ciclu global de relaxare a politicii monetare.
Băncile din zona euro, Marea Britanie şi Canada au tăiat dobânzile mai din vreme, în timp ce cele din India, Coreea de Sud şi ale ţări emergente mari au aşteptat să vadă cum acţionează Fed. Startul global spre dobânzi mici a fost dat, după cum explică The Wall Street Journal. BCE cel mai probabil îşi va continua seria de scăderi, iar cea mai mare întrebare rămâne cât de jos se va duce şi cât de rapid.
Banca centrală a zonei euro a acţionat până acum cu foarte mare prudenţă, crescându-şi dependenţa de date şi temându-se de revenirea inflaţiei, care a prins-o pe picior greşit atunci când preţurile au explodat în toată Europa. BCE a fost luată prin surprindere şi a acţionat greşit şi când a izbucnit marea criză financiară. Dacă ritmul de scădere a dobânzilor de către BCE rămâne mai lent decât cel al Fed, euro va continua să se confrunte cu presiuni descendente în raport cu dolarul. Pe pieţele globale, dolarul slab ar putea împinge în sus preţurile materiilor prime, ceea ce ar aduce profit monedelor economiilor producătoare de materii prime cum ar fi Australia, Canada şi Noua Zeelandă. Într-o lume a dobânzilor în scădere, „banii fierbinţi“ se pot întoarce pe pieţe, energizând acţiunile, materiile prime, obligaţiunile şi imobiliarele, arată Euronews. Pe bursele de acţiuni, sectoarele expuse la niveluri ridicate de datorii, cum ar fi afacerile mici, utilităţile şi companiile imobiliare, de obicei profită de ieftinirea creditului şi a datoriei. În aceste condiţii, fondurile de investiţii s-ar putea reorienta dinspre companiile mari spre cele mici, mai riscante dar care oferă câştiguri mai mari.
Unii experţi spun că reducerea de 50 de puncte de bază a dobânzilor de către Fed reflectă îngrijorările legate de încetinirea de pe piaţa muncii din SUA, semnal de recesiune. Alţii au remarcat că Fed, sub conducerea lui Jerome Powell, taie dobânzile când mai este puţin şi vin alegerile pentru preşedintele SUA. Candidatul republican Donald Trump a spus că banca centrală va face acest lucru pentru a-i ajuta pe democraţi.
