La începutul anului, mii de susţinători ai partidului ultranaţionalist, de extremă dreapta, antivaccinist şi prorus Reînvierea au ieşit la protest contra intrării Bulgariei în zona euro. Printre altele, au asaltat o clădire a Comisiei Europene din Sofia. Formaţiunea are oameni în parlamentul bulgar şi în Parlamentul European.
În ultimele săptămâni, zeci de mii de bulgari au ieşit la protest contra corupţiei din cea mai săracă ţară din UE şi faţă de propunerea de buget pentru 2029, care prevede taxe mai mari în sectorul privat şi majorări salariale la stat. Rezultatul este că Bulgaria cel mai probabil va trece la euro pe 1 ianuarie fără un guvern stabil şi fără un buget în euro. Acum, Reînvierea face presiuni pentru amânarea cu un an a aderării Bulgariei la zona euro. Partidul invocă forţa majoră.
Protestele prelungite anticorupţie, cele mai ample de decenii, au culminat săptămâna trecută cu demisia premierului Rosen Jeleazkov, care a explicat că el „ascultă de vocea poporului“. Odată cu el a căzut şi primul proiect de buget în euro al Bulgariei. El a condus guvernul din ianuarie.
De atunci, cabinetul său s-a confruntat cu şase voturi de neîncredere. Jeleazkov şi-a anunţat demisia înainte de al şaptelea. Din 2020, când premierul de atunci Boiko Borisov a înfruntat proteste masive, contra corupţiei şi capturării statului de către oligarhi, Bulgaria a avut şapte alegeri anticipate. Din acel an, statul balcanic a devenit practic neguvernabil. Având în vedere contextul internaţional şi cel economic, acest lucru nu trebuie să mire.
Bulgaria este considerată cea mai săracă economie din UE. Spaţiul de manevră pentru stimularea creşterii economice este limitat încă din 1997, când leva a fost ancorată de marca germană şi apoi direct de euro pentru ca ţara să evite falimentul financiar, un pericol devenit realitate în primii ani de tranziţie de la economie comunistă, centralizată, la economie liberă, de piaţă. Intrarea în Uniunea Europeană, în 2007, s-a făcut cu o nostalgie puternică pentru socialism.
Cel mai mare partid din Bulgaria ca număr de membri şi simpatizanţi este Partidul Socialist, considerat prorus. Acesta a fost partener în ultima coaliţie de guvernare. Bulgaria ar trebui să adopte euro pe 1 ianuarie cu un sprijin popular pentru moneda unică europeană de la doar jumătate din populaţie. La începutul anului, într-un sondaj de opinie 57% dintre cei intervievaţi se opuneau euro.
Circa 40% voiau ca euro să nu fie niciodată adoptat. Un alt sondaj, publicat în iunie şi comandat de ministerul de finanţe al ţării, a găsit că 46,8% din cetăţeni se opun monedei unice europene, în timp ce 46,5% vor înlocuirea levei cu euro. Iunie a fost o lună a protestelor contra intrării în zona euro. Teama că înlocuirea levei cu euro va duce la creşterea preţurilor şi că va urma centralizarea puterii la Bruxelles şi Frankfurt – exacerbată de campanii de dezinformare, experţii spunând că acestea sunt ruseşti – i-a făcut pe mulţi să privească cu suspiciune intrarea Bulgariei în zona euro, proiect susţinut cu mare patimă printre alţii de Jean-Claude Juncker, când era preşedinte al Comisiei Europene.
Cercetările arată că cetăţenii bulgari sunt mai vulnerabili la dezinformare decât omologii lor europeni. Sondajele de opinie publică indică o ţară profund neîncrezătoare în autorităţi şi susceptibilă la gândirea conspirativă. Bulgaria are, de asemenea, cea mai mare rată de evitare a ştirilor şi cea mai mică rată de alfabetizare media din Europa, doar o treime din populaţie posedând competenţe digitale de bază, după cum scrie Balkan Insight. Trei ani de instabilitate politică au şubrezit libertatea presei şi lupta contra dezinformării.
Bulgaria nu are o strategie naţională de luptă contra dezinformării. Şi totuşi, în Europa de Est scepticismul faţă de euro nu este specific doar Bulgariei. Ungaria nu va trece prea curând la euro, nici Polonia, nici Cehia şi nici România. Ce este specific Bulgariei este polarizarea de lungă durată a ţării între forţele pro-europene, o etichetă care adesea ascunde interesele politice ale unor oligarhi şi politicieni, şi cele care împing statul spre est sau care îl ţin captiv trecutului socialist.
Anul trecut, guvernul de atunci încă nu avea o imagine clară a investiţiilor ruse în Bulgaria, arată Euroactiv. Atunci, Moody’s a găsit că Bulgaria ocupă locul doi în UE la numărul de companii ruse cu afaceri în ţară (aproape 4.500), după Cehia. Dar miniştrii nu ştiau precis în ce sectoare au acestea active. Potrivit Registrului Comerţului Bulgar, numărul de companii cu participaţii ruseşti a început să crească rapid la sfârşitul anului trecut. Autorităţile de la Sofia au permis înregistrarea în Bulgaria a peste 7.300 de companii cu capital în întregime rusesc şi a altor 5.700 de firme în care cetăţeni ruşi deţin participaţii de peste 40%.
Nu există date despre afacerile cu participaţii ruseşti mai mici de 40%. Cea mai mare afacere rusească din Bulgaria rămâne rafinăria Neftohim din Burgas a Lukoil. Este cea mai mare rafinărie din Balcani. De asemenea, litoralul bulgar are mulţi proprietari ruşi. Unele proiecte imobiliare ruse au fost dezvoltate cu binecuvântarea unor politicieni cum este fostul premier Borisov (care uneori a încercat să-şi creeze imaginea de cel mai pro-european politician bulgar – cu toate că în 2023 i-a încurajat pe alegători să voteze cu un candidat pro-rus pentru primăria Sofiei).
Bulgaria nu are active ruse îngheţate, dar, ca opoziţie faţă de Moscova după ce armata rusă a invadat Ucraina, a expulzat mai mulţi diplomaţi ruşi în coordonare cu autorităţile UE. Oficial, nu a oferit asistenţă militară semnificativă Ucrainei, dar în spatele cortinei a fost mai multă activitate.
Economic, anul trecut a fost unul a revenirii, dar şi al prăbuşirii investiţiilor străine, cu -54%, probabil rezultatul renunţării la disciplina fiscală strictă, spre exemplu prin majorarea salariilor, compensată prin creşterea taxelor pentru companii – Bulgaria era recunoscută ca ţară cu forţă de muncă ieftină. Anul acesta, investiţiile străine şi-au revenit. Dar a rămas teama că vor creşte şi taxele pe consum. Iar frustrările cresc: lapte din Serbia, ulei de floarea soarelui din România, roşii din Turcia, când pe timpul comunismului Bulgaria producea toate acestea.
