Pentru preşedintele Americii Donald Trump, acordul comercial obţinut de la Uniunea Europeană ar putea fi cel mai „mare şi frumos“ dintre toate. Companiile europene vor investi 600 de miliarde de dolari în SUA, pe lângă angajamentele pe care le-au făcut până acum, iar Uniunea va cumpăra de la americani energie de 750 de miliarde de dolari în trei ani, cel mai probabil gaze naturale lichefiate.
De asemenea, statele europene vor achiziţiona cantităţi „uriaşe“ de armament din SUA. Acestea sunt lucrurile asupra cărora Comisia Europeană şi Washingtonul s-au învoit pentru ca Trump să coboare taxele vamale aplicate importurilor din SUA de la 30% la 15%. Se putea şi mai rău.
Pentru SUA, acordul comercial cu UE este o victorie. Pentru Europa, câştigul este că nu va lupta într-un război comercial. Către piaţa americană se duc cele mai multe din exporturile Uniunii. Însă cel mai probabil acordul va da energie nouă tendinţei de migrare a industriei din Europa în SUA. Investiţiile de 600 de miliarde de dolari care ar urma să fie făcute de companiile europene private (pe o perioadă încă nedefinită) vor accelera reindustrializarea SUA şi vor crea locuri de muncă acolo când Europa are nevoie de acelaşi lucru. Prin urmare, se poate pune întrebarea ce locuri de muncă şi ce activităţi pierde UE cu acest acord comercial?
Migrarea industriei şi a investiţiilor europene în SUA a început pe timpul fostului preşedinte american Joe Biden, care a ademenit acolo afacerile europene cu subvenţii şi energie ieftină. În prezent, analiştii vorbesc de un exit al companiilor farma din Europa, acestea investind masiv în SUA. Însă dintre ele, cu cele mai mari investiţii în SUA s-au remarcat giganţi cum sunt AstraZeneca, care a promis că va investi 50 milioane dolari în sectorul farma american, Roche, cu investiţii de 50 de miliarde de dolari, Novartis, Sanofi, tot cu 20 de miliarde de dolari până în 2030, şi UCB. Primele două companii sunt din Elveţia, Novartis este din Marea Britanie şi doar Sanofi şi UCB sunt din ţări membre ale UE, şi anume Franţa şi Belgia.
Richter Gedeon, din Ungaria şi cea mai mare companie farma din Europa Centrală şi de Est, a ales în primăvară să investească în SUA sub forma achiziţiei unei participaţii semnificative la o companie americană care-i deschide o nişă pe piaţa de acolo. Riscul pentru companiile din acest sector este ca Trump să se ţină de cuvânt şi să suprataxeze medicamentele din import cu 200%, iar ele să nu aibă o bază de producţie suficient de mare în SUA.
Când Comisia Europeană a plecat la negocieri cu Washingtonul, a cerut celor mai mari companii europene şi executivilor acestora detalii despre planurile lor de investiţii în economia americană. Preşedintele Franţei Emmanuel Macron le-a cerut cam tot pe atunci companiilor să nu investească în SUA până când relaţia dintre SUA şi UE nu devine „clară“. Mesajul său a fost văzut ca îndreptat spre patronii francezi şi a venit după ce gigantul francez de transport maritim CMA CGM şi-a anunţat intenţia de a investi 20 de miliarde de euro în operaţiunile americane.
Şi Bernard Arnault, patronul imperiului luxului LVMH, vorbea despre o intenţie de aceeaşi natură. Printre companiile întrebate de CE despre planurile de investiţii se numără producătorul de echipamente pentru cipuri ASML, BASF, lider in industria chimică, SAP, producător de software, şi BMW şi Mercedes-Benz, constructori de maşini. Un sondaj efectuat de Camera de Comerţ a Germaniei în luna mai a găsit că 24% dintre companiile germane cu prezenţă în SUA intenţionează să majoreze investiţiile pe piaţa americană, în timp de 29% aveau de gând să-şi reducă investiţiile.
Amănunte despre noul acord comercial dintre SUA şi UE se cunosc puţine. Oficialităţile europene au precizat ieri că detaliile încă se negociază. Dar şi aşa, analiştii au încercat să descopere cine sunt câştigătorii şi pierzătorii. Importurile de aeronave şi componente, anumite produse chimice, echipament pentru semiconductori şi unele produse agricole par să fie exceptate de la aplicarea noilor taxe vamale la intrarea în SUA.
Aceleaşi categorii de produse, dar provenite din fabrici americane, vor avea acelaşi regim când sunt importate din UE, scrie The Wall Street Journal. Autovehiculele europene par să fie taxate cu 15%, mai puţin decât în prezent, iar acest lucru îi priveşte în special pe producătorii auto germani. De asemenea, cele două părţi au convenit asupra unui sistem de cote care să permită ca anumite cantităţi de aluminiu şi oţel să intre în SUA cu taxe vamale mai mici.
La fel de important, UE şi SUA vor colabora pentru a rezolva problema abundenţei de oţel ieftin de pe pieţele internaţionale. Însă, crucial pentru Uniune şi pentru competitivitatea europeană la nivel internaţional, acordul comercial le pune pe cele 27 de state membre pe aceeaşi poziţie cu Japonia, care a căzut la pace cu SUA săptămâna trecută.
Cele două acorduri sugerează că taxele vamale de 15% sunt minimul la care pot spera aliaţii Americii. O analiză recentă a Capital Economics arată că acest nivel, aplicat la scară largă exporturilor europene în SUA, ar reduce PIB-ul UE cu circa 0,5%. Cei mai mulţi analişti şi oameni de afaceri sunt de acord că acordul comercial dintre SUA şi UE, deşi nu mulţumeşte pe toată lumea şi pune Uniunea într-o poziţie mai proastă decât atunci când în SUA era preşedinte Joe Biden, este bun deoarece încheie o perioadă cu incertitudine toxică.
Pentru ca acordul să intre în funcţiune, el va trebui ratificat de toate statele membre ale UE. Unii politicieni şi-au arătat deja opoziţia. Premierul Ungariei Viktor Orban, care vrea slăbită puterea Comisiei Europene şi se laudă cu prietenia preşedintelui american, a explicat că Trump „a mâncat-o pe der Leyen la micul dejun“.
