• Leu / EUR4.8793
  • Leu / GBP5.7839
  • Leu / USD4.8008
Business Internaţional

Adevăraţii câştigători ai războiului din Irak: BP, Shell, Exxon sau ENI exploatează petrolul. Irakienii de rând se aleg cu mai nimic

Adevăraţii câştigători ai războiului din Irak: BP, Shell, Exxon sau ENI exploatează petrolul. Irakienii de rând se aleg cu mai nimic
12.03.2014, 00:05 617
Irakul, o ţară care încearcă să se reconstruiască după două invazii aliate devastatoare, ar putea deveni cel mai mare exportator de petrol din lume, iar de acest potenţial profită acum în special China, cel mai mare consumator de energie din lume, care s-a ales cu ţiţei ieftin, şi companiile care forează, dominate de americani.

Exporturile irakiene de petrol au atins maximul ultimilor 25 de ani în februarie. Cele mai mari pieţe de export pentru petrolul Irakului erau în 2012 Europa (20%), Statele Unite şi India (19%), China (13%) şi Coreea de Sud (11%). Producţia de petrol de anul trecut a susţinut o creştere cu 9% a PIB-ului ţării.

 

Investitorii străini şi petrolul irakian

Irakul şi-a predat sectorul energetic în ultimii cinci ani către companii petroliere mari precum British Petroleum, Shell şi Exxon, precum şi unor investitori din Rusia, China şi Africa. Marii producători de petrol exploatează câmpurile petrolifere imense şi sigure din sudul Irakului precum Rumaila, cel mai mare, dominat de compania britanică BP, West Qurna-1, exploatată de americanii de la Exxon, şi Zubair exploatată de compania italiană ENI. Irakul estimează că va produce 4 milioane barili de petrol pe zi în 2014 şi că va exporta 3,4 milioane de barili petrol pe zi. La creşterea producţiei contribuie câmpul petrolifer Basra şi alte câmpuri din sud precum Majnoon, exploatat de Shell, şi Halfaya unde este prezentă compania PetroChina, scrie agenţia Thomson Reuters. West Qurna-2, considerat drept al doilea cel mai mare câmp petrolifer neexploatat din lume, a fost concesionat companiei ruseşti Lukoil.

Marile companii petroliere precum Lukoil şi Exxon subcontractează lucrările mai ales companiilor americane de servicii petroliere Halliburton, Baker Hughes, Weatherford International şi Schlumberger. Acestea au câştigat majoritatea subcontractelor pentru forare, construirea puţurilor şi întreţinerea echipamentelor.

În Kurdistanul irakian, care se află în dispute cu guvernul de la Bagdad privind drepturile de export al petrolului produs în regiune, au avut curajul să se aventureze companiile mai mici.

Kurzii nu mai exportă prin reţeaua naţională de mai bine de un an. Fluxurile de petrol care trec prin noul gazoduct din Kurdistanul irakian către Turcia sunt o mană cerească pentru companiile petroliere mici care speră să obţină venituri constante din exporturi.

Compania Genel Energy listată la Londra şi firma norvegiană DNO furnizează petrol prin această conductă. Printre companiile care intenţionează să producă petrol în Kurdistan se numără Gulf Keystone, listată la Londra şi care exportă petrol din regiune pe cale rutieră, MOL, compania integrată de petrol şi gaze din Ungaria, şi firmele britanice Petroceltic şi Afren.

 

Cine are de câştigat de pe urma resurselor energetice ale Irakului

„Chinezii sunt cel mai mare beneficiar al boom-ului producţiei de petrol din Irak după înlăturarea lui Saddam Hussein”, afirmă Denise Natali, expert pe probleme privind Orientul Mijlociu al National Defense University din Washington, citat de The New York Times. Înainte de invazia americană din 2003, industria petrolieră din Irak era izolată de pieţele internaţionale prin sancţiunile împotriva regimului lui Saddam Hussein. După înlăturarea acestuia, companiile de stat din China au investit peste 2 miliarde dolari pe an în Irak, iar pentru a câştiga contracte au acceptat profituri mai mici.

Spre deosebire de companiile mari din Vest, companiile chinezeşti acceptă condiţiile contractuale stricte impuse de autorităţile irakiene. China este mai degrabă interesată de energia atât de necesară economiei decât de creşterea profiturilor companiilor petroliere. China a devenit recent cel mai mare importator de petrol din lume, iar consumul este în creştere, ceea ce o determină să investească enorm în câmpurile de petrol şi gaz străine. Peste 50% din importurile de petrol ale Chinei au ca sursă Orientul Mijlociu.

În pofida performanţelor Irakului în domeniul petrolier, majoritatea irakienilor de rând au beneficiat foarte puţin de pe urma producţiei din ultimii ani. Aproximativ 32% din forţa de muncă este angajată în sectorul public, iar capacitatea sectorului energetic, dominat de companii străine, de a crea locuri de muncă este limitată.

Economia Irakului se bazează în mare parte pe exportul de petrol şi de aceea este extrem de vulnerabilă la şocurile din acest sector.

Transparenţa este limitată, iar corupţia este una dintre problemele majore. Reconstrucţia ţării după ani de sancţiuni din partea Occidentului şi după conflictele din 2003 este îngreunată de disputele politice şi de violenţe, care afectează investiţiile străine.

 

Speranţe

În perioada 2009-2010, Irakul a semnat mai multe contracte cu companii energetice internaţionale pentru exploatarea câmpurilor de petrol deja descoperite şi visa să-şi crească producţia de petrol la 12 milioane de barili pe zi până în 2017. Infrastructura deficientă, corupţia, birocraţia şi violenţele au înnegurat însă visul. Irakul şi-a redus între timp estimările la 6-8 milioane barili pe zi, scrie Bloomberg Businessweek. Violenţele de aici s-au intensificat în 2013, când circa 9.000 de persoane au fost ucise, în mare parte din rândul civililor, potrivit ONU.

În februarie, ENI a avertizat guvernul de la Bagdad că va abandona investiţiile din Irak dacă autorităţile nu reduc birocraţia şi nu accelerează reînoirea contractelor pentru exploatarea câmpului petrolier Zubair. „De şase luni aşteptăm ca aceste contracte să fie semnate şi dacă nu vor fi semnate în următoarele săptămâni, vom pleca”, a avertizat atunci Paolo Scaroni, CEO-ul companiei italiene.

Tot în februarie, compania angoleză de stat Sonangol a decis să părăsească Irakul din cauza problemelor de securitate din regiunea unde desfăşura lucrări de exploatare. În 2009, Sonangol a câştigat contractele pentru exploatarea câmpurilor petroliere Qayara şi Najmah din provincia Nineveh din nord-vestul Irakului, unde sunt activi insurgenţii islamişti suniţi, potrivit Reuters. British Petroleum avertizase, de asemenea că va abandona Rumaila din cauza birocraţiei care le încetineşte lucrările.

 

Potenţialul Irakului în sectorul petrolier

De la conflictele din 2003, când forţe occidentale conduse de Statele Unite au invadat Irakul, acesta a devenit unul dintre cei mai mari producători de petrol din lume. În 2012, Irakul se afla pe locul opt pe lista celor mai mari producători de petrol şi pe locul cinci în ceea ce priveşte rezervele dovedite de petrol, după Arabia Saudită, Venezuela, Canada şi Iran, potrivit Administraţiei americane pentru Informaţii în Sectorul Energetic (EIA).

Irakul intenţionează să accelereze producţia de petrol cu o viteză mai mare decât toate celelalte state producătoare şi are potenţial să devină cel mai mare exportator de ţiţei din lume, potrivit unui raport al băncii britanice Standard Chartered PLC, citat de investing.com. Rezervele de petrol ale Irakului erau estimate la 141,3 miliarde barili în 2012. Până în 2035, Irakul ar putea obţine venituri de aproximativ 5.000 miliarde dolari din petrol, de 40 de ori mai mult decât PIB-ul din 2010 al ţării.

Totodată, există diferenţe uriaşe între costurile medii de exploatare a petrolului din Irak, care nu depăşeau 5 dolari pe baril în 2009, şi cele din alte ţări, inclusiv restul Orientului Mijlociu, potrivit estimărilor EIA. Costurile medii de exploatare a petrolului treceau de 10 dolari pe baril în Africa şi depăşeau 12 dolari pe baril în SUA şi Canada.

Irakul exportă petrol către Turcia prin gazoductul Kirkuk-Ceyhan.

 

Capacitatea Irakului de rafinare a petrolului

În 2012, Irakul avea 12 rafinării, dintre care jumătate cu capacitate mică. Capacitatea totală a rafinăriilor era de aproximativ 638.000 barili pe zi. Ţara intenţionează însă să îşi crească capacitatea de rafinare de la aproximativ 638.000 barili de petrol pe zi la 1,5 milioane de barili de petrol pe zi în intervalul 2008-2017 prin construcţia a patru rafinării.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 12.03.2014

 
AFACERI DE LA ZERO
Principalele valute BNR - ieri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.8793
Diferență: -0,1146
Ieri: 4.8849
Azi: 4.8008
Diferență: -0,0208
Ieri: 4.8018
Azi: 5.7839
Diferență: -0,4818
Ieri: 5.8119
Azi: 5.0325
Diferență: -0,3525
Ieri: 5.0503