Mi-ar fi plăcut ca Marea britanie sa ramana in UE. Cred că oamenii au fost furioşi cu privire la activitatea economică a Londrei, care a devenit deconectată de restul ţării. Nu a fost un vot împotriva Bruxelless-ului, ci împotriva Londrei. Acesta a fost începutul unei revolte împotriva globalizării, pe care Trump o susţine.
Dacă vă uitaţi în istorie, din 1918 - 2018, democraţia a mers înainte, iar ce vedem acum este o reacţie împotriva acestui sistem. Brexitul este prima reacţie împotriva acestui demers.
Să vorbim despre trecutul, prezentul şi viitorul capitalismului. Lucrul pe care trebuie să ni-l amintim cu privire la creşterea economică. Oamenii trăiesc într-o lume definită de stagnare. Nu a existat o prosperitate de masă, o mică parte din oameni au trăit bine. Condiţiile naturale sunt stagnare, sărăcie.
În ultima perioadă s-a întâmplat ceva diferit de ceea ce istoria a oferit în general. Creşterea a devenit ceva sustenabil, ceva ce ne implică pe toţi, noi ne aşteptăm să crească economia, toată lumea spiră la prosperitate, asta este un lucru unic în istoria umanităţii, nu s-a mai întâmplat niciodată aşa. În loc să avem creştere economică de 11% pe secol, avem atât pe deceniu, în China, avem chiar pe an. Ce a cauzat asta? Capitalismul.
Nu a mai existat situaţia până acum, este ceva de sărăborit.
Revoluţia intelectuală, creşterea filozofiei de piaţă, a capitalismului, au pornit odată cu ideile lui Adam Smith. Până la el toată lumea credea că lăcomia e rea, că propriul interes e rău. Toată lumea spunea că dacă se va urmări această prosperitate, lumea se va îndreptata spre haos..
Adam Smith a zis că atunci când îţi urmăreşti interesul, prin mana invizibilă creezi un sistem. A fost o revoluţie fundamentală la nivel intelectual.
Pe aceste idei a fost construită economia americană, constituţia americană, pe ideea de a-ţi urmări drepturile, lucrurile tale, şi de a fi fericit.
A doua revoluţie pe care am văzut-o în acelaşi timp este una organizaţională, nu una intelectuală. A fost creşterea LLC joint stock companies. Ele au reprezentat începutul unui moment din istorie şi o reprezentare de punere la un loc a activităţii şi capitalurilor spre un scop comun.
Înainte, dacă ne uităm în Anglia, singurul mod de a deveni o companie cu răspundere limitată trebuia să faci ceva pentru stat, să construieşti un canal, un pod, să colonizezi Statele Unite, trebuia să faci ceva.
În trecut, majoritatea companiilor erau organizate ca parteneriate. Problema este că oricine investea în parteneriate îşi putea pierde toţi banii. Acest lucru însemna că parteneriatele erau foarte mici, pentru că nu puteau strânge mulţi bani. Erau făcute între fraţi şi surori, între grupuri religioase, care aveau încredere unele în celelalte. Iar când se prăbuşeau, puteau afecta toţi partenerii.
Începând cu secolul 19, a început democratizarea companiilor cu răspundere limitată. Nu mai trebuie să te duci la guvern să obţii răspunderea limitată. Aceste companii care s-au născut după această democratizare au început să devină mari, puternice, au devenit inima revoluţiei industriale.
Această inovaţie legală a schimbat faţa democraţiei.
Capitalismul a fost un lucru extraordinar. A fost rezultatul unei revoluţii intelectuale şi a uneia organizaţionale. A schimbat natura lumii. A luat o lume fără creştere şi a transformat-o într-o lume care creşte de la an la an.
Oamenii au acest lucru ”de bun”, dar a fost rezultatul circumstanţelor. Ce explică acest lucru? Persoana care explică cel mai bine este Joseph Schumpeter, care a spus că distrugerea creativă conduce capitalismul. Pentru a crea ceva, trebuie să distrugi altceva. Pentru a avea inovaţie trebuie să cauţi noi moduri de a face lucrurile.
Capitalismul a adus un element de schimbare dinamică, activitatea schimbându-se mereu înspre venituri mai bune.
Este un lucru foarte crud această distrugere creativă. Înseamnă că oamenii au de suferit pe parcurs. Oamenii care au investit în tehnologii vechi, au de suferit când apar cele noi.
În loc să facem acelaşi lucru şi să rămânem pe o creştere scăzută, trebuie să facem schimbări, lucruri noi, să ne adaptăm ca să obţinem o productivitate economică mai mare.
Nu este un sistem confortabil, dar este singurul mod pe care umanitatea l-a invitat pentru o creştere sustenabilă şi puternică.
Cel mai important actor al distrugerii creative este antreprenorul, omul de afaceri, care vede viitorul, îl simte şi prin skill-uri organizaţionale, prin sisteme, prin dinamism, şi creează o lume nouă.
În secolul 19 aveai oameni precum Rockefeller, care au înţeţels că petrolul va revoluţiona lumea şi au construit cea mai mare companie petrolieră.
La fel şi oameni precum Bill Gates sau Mark Zuckerberg. Ei văd potenţialul, vin în lume, văd viitorul şi îl aduc în prezent. Este o abilitate aproape magică. Cred că antreprenorii sunt oameni foarte dificili, nu foarte de treabă. Ei suferă de un imperialism al sufletului - vor să domine lumea, dar fără aceşti agenţi ai distrugerii creative nu am fi avut prosperitate.
Ce face capitalismul, este să democratizeze prosperitatea. Este să ia produse de lux sau exotice şi să le facă valabile pentru toată lumea. Smartphone-urile erau valabile doar pentru anumiţi oameni, iar într-o perioadă foarte scurtă de timp a devenit un produs universal şi a ajuns la toată lumea.
Averea a fost democratizată de capitalism. Puterea a fost redistribuită în jurul lumii.
Motivul pentru care Statele Unite au ajuns să producă 25% din PIB-ul global este că America a îmbrăţişat capitalismul, creativitatea distructivă .
Există îngrijorări cu privire la capitalismul de moment, în ciuda succesului fantastic şi în ciuda succesului Americii. Capitalismul trece printr-o perioadă dificilă. Criza financiară a distrus încrederea oamenilor în model, în băncile centrale, în expertiza lor, a dus la o perioadă prelungită de creştere redusă, a dus la un val de populism. Guvernul este prea mare, creează prea multe reglementări, este prea înfometat după putere.
În SUA avem concentrări prea mari, companii mari care domină piaţa. 60% din tinerii din Marea Britanie şi America spun că ar prefera socialismul în locul capitalismului.
Capitalismul a dus puterea către America şi Europa de Vest, dar aceste zone trec printr-o criză de încredere a populaţiei, o criză a democraţiei.
Ne putem reglementa sistemul financiar, putem ataca concentrările prea mari de putere economică, dar în timp ce facem asta, creăm oportunităţi pentru nou-veniţi, pentru ţări noi, pentru pieţe emergente. Ţările emergente nu consideră că socialismul e mai bun, au mai multă foame pentru prosperitate. În timp ce Vestul devine decadent, există o oportunitate foarte mare pentru pieţele emergente. Se credea că pieţele emergente sunt cele unde producem, unde facem munca de jos, dar nu mai e aşa.
Există educaţie, există imaginaţie, creativitate, există foame. Trăim într-o lume foarte ciudată, unde putem chiar crearea companii valoroase mult mai repede care pot cuprinde piaţa companiile mari.
Cea mai importantă lecţie este că nu există nicio siguranţă pentru viitor. Nimeni nu credea că pot veni oameni de nicăieri şi să ajungă giganţii globali de mâine. Lumea oferă oportunităţi imense pentru pieţele emergente, inclusiv în Europa de Est.
