La recenta intalnire anuala a Bancii Mondiale si FMI, ministrul de finante al Irakului, Kamel al-Gailani, a anuntat liberalizarea economiei tarii sale, dar stirea abia a fost bagata in seama, atentia tuturor atintindu-se asupra celor 87 miliarde de dolari cerute de presedintele Bush pentru a finanta prezenta americana in Irak.
Dupa orice standarde economice, insa, planul ministrului irakian, aprobat deja de Paul Bremer, reprezentantul american in autoritatea provizorie de coalitie, este unul extrem. Conform planului propus, economia irakiana ar deveni imediat una dintre cele mai deschise economii din lume, din punctul de vedere al circulatiei marfurilor si capitalurilor, si ar beneficia brusc de unul dintre cele mai relaxate regimuri fiscale din lume.
Lectie pentru economisti
Este insa pregatita, aceasta tara ravasita de razboi, pentru un asemenea experiment sever? Oricum, masurile radicale au fost adoptate fara ca un guvern irakian constituit pe criterii democratice sa le discute si sa le aprobe.
S-ar fi crezut ca esecul liberalizarii rapide a economiei Rusiei in anii 1990 a dat o lectie care ar atentiona si pe cei mai indrazneti dintre economisti. In Rusia si in celelalte tari care au liberalizat pietele peste noapte (desfiintand controlul asupra preturilor), au redus taxele si au privatizat rapid tot ce era de privatizat, asemenea masuri radicale erau menite sa creeze, in regim de urgenta, economii de piata functionale.
Intr-o carte publicata recent, intitulata "Venit si Influenta: Politici Sociale in Economiile Emergente", economistii Ethan Kapstein si Branko Milanovic reamintesc motivele pentru care asemenea "terapii de soc" nu dau rezultatele scontate. Mai mult, produsul intern brut a continuat sa scada pe o perioada de mai multi ani, in majoritatea tarilor, si in cele din urma, somajul a crescut rapid. Esecul economiilor nationale de a creste dupa o perioada de tranzitie, a devenit, dupa cum spunea Olivier Blanchard, economistul de la M.I.T., "cea mai mare provocare teoretica cu care se confrunta economistii".
Insa, in loc sa tina seama de experienta deloc placuta a altor tari, initiatorii planului irakian, probabil cu asentimentul administratiei Bush, par sa fie convinsi ca pot sterge trecutul cu buretele.
Banii din strainatate
Noul plan reduce cota de impozitare a veniturilor persoanelor fizice si a profitului corporatiilor la 15%, si taxele pe importuri la 5%. Majoritatea restrictiilor asupra investitiilor straine sunt abrogate, iar sistemul bancar este abandonat in mainile unui grup de banci straine.
Eliminarea restrictiilor asupra investitiilor private a declansat imediat proteste din parte acomunitatii locale de afaceri, si aceasta prevedere se discuta din nou. De asemenea, ca si in cazul altor state care au aplicat terapii de soc similare, in planul irakian nu s-au prevazut fonduri de finantare a programelor sociale. Pensiile de 3$ sau 4$ pe luna sunt nesemnificative, iar populatia depinde de banii trimisi acasa de cele 3-4 milioane de familii irakiene care traiesc in strainatate. Cel mai important program social este sistemul de distributie a alimentelor, dezvoltat intern atunci cand ONU a creeat o exceptie in privinta sanctiunilor comerciale, permitand Irakului sa exporte petrol contra unui echivalent in alimente.
Chiar in Polonia, unde suporterii terapiei de soc sustin ca strategia a avut succes, a fost nevoie de substantiale cheltuieli sociale. Ajutorul de somaj a fost de 60-70% din salariu, fata de nivelul mediu de 35% acordat de Statele Unite, iar pensiile au fost indexate cu nivelul inflatiei.
O alta problema o reprezinta situatia deplorabila a tarii. In prezent, Irakul este intr-o forma mult mai deteriorata decat erau tarile Europei Centrale si de Est la inceputul anilor 1990. Dupa doua decenii de razboaie si sanctiuni ONU, productia Irakului a ajuns, la sfarsitul anilor 1990, la nivelul inregistrat in 1940, luandu-se in calcul si inflatia. Ultimul razboi a distrus reteaua de transport, sistemele de comunicatii si de alimentare cu apa, si se crede ca rata somajului este de peste 50%.
Petrolul irakian va costa 1mld.$
Fonduri suplimentare de un miliard de dolari vor fi necesare pentru a aduce productia irakiana de petrol la nivelele de dinainte de razboi, pana la sfarsitul anului viitor, a declarat un oficial al autoritatii provizorii de coalitie, conform BBC. Suma se adauga bugetului de 1,5 miliarde dolari alocat deja pentru asigurarea nivelelor actuale de productie si pentru mentinerea exporturilor. In prezent, Irakul exporta 1,2 milioane barili de titei zilnic, fata de nivelul de 2,5 milioane barili pe zi, inainte de razboi. Petrolul irakian ajunge pe pietele internationale mai greu decat se credea, in special din cauza actelor de sabotaj indreptate asupra conductelor petroliere si a altor facilitati. andreea.melinte@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
