Publicaţia britanică The Guardian încearcă, printr-o amplă analiză, să indentifice personalităţile şi personajele ale căror jocuri au permis apariţia celei mai grave crize economice şi financiare cu care Europa, SUA şi lumea întreagă s-au confrunat după cel de-Al Doilea Război Mondial. Analiza merge până în anii 1980, perioada în care a început să se pună în statele bogate un accent mai mare pe secorul financiar decât pe industrie.
Alan Greenspan
Ca preşedinte al băncii centrale americane, Alan Greenspan a redus dobânzile şi le-a menţinut la nivel scăzut timp de doi ani. Costul ietfin al creditării i-a încurajat pe americani să se împovăreze cu datorii pentru a-şi cumpăra case, deşi nu aveau rezerve, nici venituri sau loc de muncă sigur. Colapsul pieţei imobiliare a îngenuncheat economia globală.
Sir Mervyn King
Marea Britanie a fost o miniatură a SUA, având propria contribuţie la creşterea datoriilor, deoarece avansul economic a fost concentrat pe sectoarele imobiliar şi financiar. King a devenit guvernatorul băncii centrale în 2003 şi, deşi a fost unul dintre cei mai activi bancheri, cu o abordare nouă asupra sistemului bancar, acuzaţia care i se aduce este că "nu a reuşit să se adapteze" în perioada ascensiunii economice, menţinând ratele dobânzii la un nivel prea scăzut. El a aşteptat apoi prea mult pentru a reduce dobânzile într-o perioadă în care economia intra în recesiune.
Bill Clinton
Un preşedinte democrat, Franklin Roosevelt, a pus o cuşcă în jurul Wall Street-ului după ce excesele din anii 1920 au condus la colapsul de pe Wall Street şi la marea recesiune. Un alt democrat, Bill Clinton, a dat Wall Street-ului cheile acestei cuşti. După o campanie acerbă de lobby, fostul preşedinte a fost de acord să abroge Glass-Steagall Act, documentul prin care se asigura separarea completă a băncilor de investiţii şi de retail. Clinton a renunţat şi la prevederile Community Reinvestment Act pentru a-i forţa pe creditori să aibă o abordare mai relaxată în privinţa clienţilor care aveau dificultăţi financiare, ceea ce a înrăutăţit foarte mult situaţia economică şi financiară.
Ronald Reagan Şi Margaret Thatcher
Schimbările din anii 1980 din SUA şi Marea Britanie au condus la înlăturarea constrângerilor impuse bancherilor, au făcut ca sectorul financiar să devină mult mai important în defavoarea sectorului industrial şi au diminuat puterea sindicatelor. Creşterea profitului companiilor şi veniturile mari obţinute de 1% dintre angajaţii de top au determinat stagnarea salariilor americanilor şi britanicilor şi creşterea probabilităţii de îndatorare.
Hank Paulson
Paulson a fost secretarul trezoreriei SUA în 2008. Cea mai mare greşeală a oficialului, fost executiv la controversata bancă americană Goldman Sachs, este că a pus sub control şi conservare Freddie Mac şi Fannie Mae, ştergând participaţiile celor care investiseră 20 de miliarde de dolari în ultimul an în cei doi creditori ipotecari susţinuţi de guvern. Paulson a declanşat cea mai mare criză economică de după Marea Recesiune din anii '30.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
