Într-o singură oră, preşedintele ales Donald Trump a vorbit despre absorbirea Canadei, a refuzat să excludă folosirea forţei militare pentru a prelua controlul asupra Canalului Panama şi Groenlandei, a cerut aliaţilor NATO să cheltuiască 5% din PIB pe apărare şi a promis că va declanşa iadul în Orientul Mijlociu dacă Hamas nu va elibera ostaticii înainte de a fi învestit, scrie Bloomberg.
A promis de asemenea că va schimba numele Golfului Mexicului în Golful Americii.
Nu a explicat cum ar urma să ducă la îndeplinire toate aceste angajamente, dincolo de a ameninţa cu impunerea de tarife împotriva ţărilor care nu cooperează. Însă declaraţiile sale au şters orice urmă de îndoială că Trump intenţionează să ducă politica externă a SUA la un nivel fără precedent când va fi învestit în mai puţin de două săptămâni.
Panama s-a angajat deja să nu cedeze canalul, iar Danemarca nu are nicio intenţie de a ceda controlul asupra Groenlandei. Trump nu a menţionat că Statele Unite nu au mai cheltuit 5% din PIB pe apărare din anii ’80. Însă retorica acestuia se potriveşte unei poziţii mult mai îndrăzneţe, de a spune şi face aproape tot ce vrea având în vedere mandatul pe care acesta l-a primit pentru a doua oară din partea electoratului.
Poziţiile asumate sunt atrăgătoare pentru un preşedinte care şi-a exprimat în mod deschis respectul pentru autocraţi. Dacă există şi strategii reale în spatele acestora rămâne o întrebare deschisă.
„Nu este clar dacă Trump spune astfel de lucruri pentru a atrage atenţie sau chiar crede că sunt politici practice pe care le va implementa“, spune Kori Schake, de la American Enterprise Institute.
The Wall Street Journal scrie că ameninţările lui Trump cu preluarea controlului asupra Groenlandei, Canadei şi Canalului Panama reflectă fascinaţia acestuia cu o versiune din secolul 21 a unei vechi idei, conform căreia marile puteri trebuie să-şi croiască sfere de influenţă şi să-şi apere interesele economice şi de securitate impunându-şi propria voinţă asupra vecinilor mai mici.
Agenda politicii externe creionate recent de Trump se bazează nu pe alianţe globale şi comerţ liber, ci pe coerciţie economică şi putere militară unilaterală, chiar şi împotriva aliaţilor.
Dacă Trump ar face chiar şi o mică parte din ceea ce a descris, acest lucru ar implica schimbări dramatice ale rolului global al Americii, încurajând adversarii şi forţând aliaţii să caute noi aranjamente de securitate şi economice, spun analiştii.
Pentru Trump, cazul reorientării dramatice a politicii externe se bazează pe o serie de convingeri chiar conflictuale că SUA sunt tratate incorect chiar şi de cei mai apropiaţi aliaţi, că America a renunţat la canalul Panama în schimbul a mai nimic şi că China avansează în Emisfera Vestică care ar trebui să fie dominată de americani.
Unii foşti şi actuali consilieri ai lui Trump spun că astfel de comentarii şi ameninţări nu ar trebui luate aşa cum vin. Angajamentul lui Trump de a anexa Canada este menit să ajute SUA în negocierile comerciale viitoare cu Ottawa, spun unii consilieri. Ameninţarea acestuia de a redobândi controlul asupra canalului este o modalitate de a obţine preţuri mai mici pentru navele americane care trec pe acolo, iar obsesia cu Groenlanda are legătură cu câştigarea accesului la pământuri rare şi blocarea accesului Chinei la acestea, adaugă aceştia.
