Angajaţii din Franţa ai ArcelorMittal ameninţaţi cu dispariţia locului de muncă cer naţionalizarea producătorului de oţel. Macron nu vrea şi pledează pentru o soluţie europeană

„Nu voi naţionaliza ArcelorMittal pentru că acest lucru ar implica chel­tuieli de miliarde de euro“, a anunţat preşedintele francez Emmanuel Macron în cadrul unei dezbateri televizate, promiţând în acelaşi timp că oţelăriile din Dunkerque şi Fos-sur-Mer vor fi „salvate“, potrivit Le Figaro.

„Soluţia nu este de naţionaliza, ci de a avea garanţii de dezvoltare“, a de­clarat Macron în cadrul unei dez­bateri pe TF1 în care s-a aflat faţă în faţă cu secretara generală a sindica­tului CGT, Sophie Binet.

„Trebuie să introducem ceea ce se cheamă clauze de salvgardare, adi­că să protejăm piaţa europeană. Am început acest demers sub presiune franceză: Comisia l-a anunţat în fe­bruarie“, a arătat Macron, făcând în acelaşi timp o promisiune: „Vom sal­va Dunkerque şi Fos, nu prin naţio­na­lizare, ci printr-o politică europea­nă care să ne protejeze oţelul“.

În paralel, câteva sute de salariaţi ai ArcelorMittal din întreaga Franţă au manifestat pe 13 mai în faţa se­diului francez al grupului pentru a-şi apăra locurile de muncă şi viitorul oţelului în Franţa, punând presiune pe managementul companiei care plănuieşte eliminarea a peste 600 de locuri de muncă pe plan local, notează Euractiv.

„Naţionalizarea“ a fost cuvântul aflat pe buzele tuturor: „Italienii au făcut-o. Englezii au făcut-o… atunci de ce noi, francezii, nu suntem capa­bili să o facem?“, s-a întrebat Gaétan Lecocq, secretarul general al uniunii sindicale CGT.

Pentru CGT, soluţia este clară: o naţionalizare completă a celor 40 de oţelării franceze ale ArcelorMittal. Pentru că nu este vorba doar de păs­trarea locurilor de muncă, ci şi de auto­nomia franceză, şi chiar europeană, în domeniul siderurgiei, scrie RFI.

„Oţelul este peste tot. Dacă nu-l vom mai produce în Franţa, vom ajunge la mâna altor ţări“, averti­zează un muncitor dintr-o oţelărie a ArcelorMittal din Franţa. În capul listei ţărilor respective se află China, care inundă piaţa europeană cu oţelul său ieftin.

Timp îndelungat lider al secto­rului, ArcelorMittal a fost detronat din poziţia de cel mai mare produ­cător mondial de compania chine­zească Baowu în 2020.

„ArcelorMittal este clar în curs de a organiza delocalizarea producţiei şi de aceea avem în faţă o urgenţă, e o chestiune de câteva săptămâni“, a afirmat Aurélie Trouvé, deputată din partea stângii radicale, preşedinta Comisiei pe probleme economice din cadrul Adunării Naţionale, care a depus în această săptămână un proiect de lege privind naţionalizarea ArcelorMittal.

Demersul este susţinut şi de partidele comunist şi socialist, conform Euractiv.

La final de 2024, ArcelorMittal şi-a suspendat decizia finală de a investi 1,8 miliarde de euro, din care peste 800 milioane ajutor de stat, pentru decarbonizarea furnalelor din Dunkerque, argumentul său fiind lipsa de competitivitate a oţelului produs în Europa.

În urma înregistrării unor rezultate peste aşteptări în primul trimestru, ArcelorMittal a făcut presiune pe Comisia Europeană, cerând aplicarea „rapidă“ a planului european pentru oţel pentru refacerea competitivităţii, înainte de a anunţa dacă va investi sau nu.

„Statul aşteaptă ca Arcelor să vină cu răspunsuri privitoare la strategia sa pe termen mediu în Franţa“, a declarat ministrul delegat responsabil pentru IMM-uri Véronique Louwagie. „Naţionalizarea nu este un răspuns în sine în faţa dificultăţilor siderurgiei europene“, a adăugat aceasta.