Prestigioasa revistă Forbes a plasat-o pe Angela Merkel pe locul doi după preşedintele american Barack Obama pe lista de anul acesta a celor mai puternici oameni din lume şi pe prima poziţie pe lista celor mai puternice femei. Cu un tată preot şi o mamă profesoară, Merkel este primul cancelar german care a crescut în Germania comunistă. Unii comentatori văd în abordările ei practice şi prudente o reflexie a copilăriei austere petrecute de cealaltă parte a zidului democraţiei. Nemţii îi spun acum „Mutti“, adică Mamă, unii ca alint din cauza atitudinii ei blânde, alţii ironic, pentru că dă dovadă de exces de prudenţă, scrie CBS News.
Cancelarul are un istoric neobişnuit ca politician, cu un doctorat în chimia cuantică şi fără o carieră politică până la căderea Zidului Berlinului în 1989. În timpul studiilor ea a fost membră activă a organizaţiei socialiste de tineret Freie Deutsche Jugend (Tineretul German Liber), dar nu a devenit şi membru de partid. Pe scara politică, Merkel a urcat rapid cu ajutorul cancelarului Helmut Kohl, considerat arhitectul reunificării Germaniei.
Despre viaţa privată nu se cunosc multe şi este rar văzută în public alături de soţul ei. Însă uneori ies la lumină câteva detalii precum amintirea despre cum a stat o oră pe trambulina de la şcoală pentru a-şi face curaj să sară în apă. „Aşa sunt eu, nu sunt deosebit de curajoasă. Întotdeauna am nevoie de timp pentru a cântări riscurile“, a spus Merkel, citată de The Telegraph. În timp ce pragmatismul şi prudenţa i-au adus cancelarului mulţi fani în Germania, criticii îi reproşează lipsa de viziune. Merkel pare că nu este deranjată. Unul din sloganurile electorale spunea „Fără experimente“. Influentul cancelar Kohl a devenit mentorul ei după ce-a adus-o în cabinetul său în pofida lipsei ei de experienţă. Kohl obişnuia să-şi spună „Mein Mädchen“, fata mea. Relaţia politică nu a durat. Merkel l-a atacat pe Kohl din cauza unui scandal privind finanţarea ilegală a partidului şi i-a cerut demisia. În 2000 Merkel a fost aleasă să conducă Partidul Creştin Democrat, iar în 2005 a devenit cancelar, după ce creştin-democraţii au format o coaliţie cu social-democraţii. „Merkel nu ar fi devenit cancelar al Germaniei dacă nu ar fi fost neîndurătoare“, consideră Judy Dempsey, expert în afaceri europene al institutului Carnegie Europe şi autoarea cărţii „Das Phänomen Merkel“. „Faptele ei îi subliniază voinţa politică, energia şi ambiţia absolută de a ajunge în vârf.“ O mare parte din puterea lui Merkel stă în simplul fapt că ea conduce motorul economic al Europei. Germania ţine aproape de una singură zona euro la suprafaţă. Cu aceleaşi pragmatism, prudenţă şi neîndurare cu care şi-a construit cariera politică, Merkel ghidează Europa prin criza datoriilor suverane. Ea cere economiilor care se confruntă cu cele mai mari probleme – Cipru, Grecia, Spania şi Italia – să strângă cureaua şi să aplice reforme, considerând că astfel va întări euro şi va face Europa mai competitivă. Prin transformări de asemenea amploare a trecut şi Germania de Est după căderea regimului comunist. Dar în Europa de Sud cancelarul german este văzut ca un lider totalitarist asemănător naziştilor. Chiar şi Obama i-a cerut să nu mai insiste pe austeritate de teamă că recesiunea din Europa va pune în pericol economia americană. Merkel nu a cedat şi a continuat pe drumul ei.
Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 24.09.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
