În Germania, stâlpul de rezistenţă al zonei euro, cancelarul Angela Merkel s-a văzut nevoită să-şi atace cu ferocitate partenerul de guvernare pentru că acesta s-a aliat cu moştenitorul partidului comunist est-german într-un guvern local.
În Grecia saturată cu austeritate, premierul Samaras îşi sacrifică propriul guvern pentru a neutraliza stânga radicală, iar în Italia premierul Renzi a ajuns să-şi apere reformele de atacuri din propriul partid. Norii unei furtuni politice încep să întunece cerul zonei euro.
Partidele populiste ameninţă ordinea politică şi în Marea Britanie, Franţa şi Spania, economii mari din Uniunea Europeană.
Căderea cu 3% cu care acţiunile din zona euro au terminat şedinţa de tranzacţionare de vineri ar putea fi un semn din partea pieţelor că îşi pierd încrederea în stabilitatea politică din economiile stagnante sau în recesiune din zona euro, scrie pentru CNBC Michael Ivanovitch, preşedintele companiei americane de cercetare economică MSI Global. „N-a mai rămas un singur port mai sigur în această regiune cu probleme“, a avertizat el. Ivanovitch a fost economist de top la OCDE şi la Rezerva Federală americană.
Stabilitatea politică din Germania se destramă, iar cea mai mare economie europeană se îndreaptă spre centrul furtunii politice.
Merkel a descris drept „declaraţie de faliment“ decizia social-democraţilor, un partener din coaliţia de guvernare, de a se alia cu Partidul de Stânga şi cu Verzii la guvernarea Turingiei. Alianţa creştin-democrată a lui Merkel îi acuză pe social-democraţi şi pe verzi că le trădează pe victimele dictaturii comuniste est-germane.
Tir de acuzaţii peste Rin
Membrii actualei coaliţii aflate la guvernare la Berlin nu se înţeleg în legătură cu politicile economice care ar trebui aplicate în zona euro şi cu sancţiunile cu care statele occidentale pedepsesc Rusia pentru destabilizarea Ucrainei.
De asemenea, se deteriorează vechea relaţie Berlin-Paris care cândva era motorul integrării europene. Au devenit ceva obişnuit salve de acuzaţii şi insulte lansate de ambele părţi peste Rin. Ţinta lor sunt personaje aflate sus pe scara politică.
Pe acest front situaţia se va înrăutăţi, probabil, deoarece guvernul francez, cu popularitarea în cădere liberă, este presat de forţe politice de stânga şi de dreapta să introducă politici economice şi pe afaceri externe mai hotărâte. Aceste forţe văd în Germania un dictator care impune asupra Europei propria reţetă economică, bazată pe austeritate.
Stânga franceză este dezorganizată, dar partidele de dreapta se regrupează în jurul unei agende naţionaliste dictate în mare parte de formaţiunea de extremă dreapta Frontul Naţional.
Trei paşi până la haos
În Grecia, epicentrul crizei datoriilor, o alianţă radicală de stânga, Syriza, pare să fi căpătat suficientă forţă politică pentru a complica durerosul proces de ajustare prin care trece economia prin atacuri susţinute contra austerităţii. De miercuri începe procesul de alegere în parlamentul elen a preşedintelui ţării, o funcţie onorifică, dar care de această dată are ca miză încrederea în premierul Antonis Samaras şi stabilitatea politică, scrie The Wall Street Journal. Samaras a cerut parlamentului să mute mai devreme, pe 17 decembrie, aceste alegeri şi are nevoie de 180 de voturi din totalul de 300 pentru candidatul său preferat în a treia rundă, iar pentru aceasta trebuie să atragă sprijinul a 25 de parlamentari independenţi, de a căror alianţă nu este sigur.
Constituţia prevede că dacă după trei runde de vot nu se ajunge la un compromis, să se organizeze alegeri parlamentare anticipate. Formaţiunea Syriza, care a promis că pune în revers reformele dureroase implementate prin programele de bailout internaţionale şi că va forţa creditorii să suporte pierderi mai mari cu datoriile greceşti, conduce în sondajele de popularitate politică.
„O frenezie a terorii“
Decizia lui Samaras ca parlamentarii eleni să voteze mai devreme în alegeri care-i ameninţă guvernul pare să fie un gest disperat de a neutraliza Syriza. Samaras a avertizat că ţara riscă întoarcerea „catastrofală“ în adâncurile crizei datoriilor dacă guvernul cade.
„O frenezie a terorii declanşate de premier este spasmul final de dinaintea sfârşitului“, a afirmat liderul Syriza Alexis Tsipras. Criza politică vine în condiţiile în care se apropie noi negocieri cu FMI pentru ieşirea ţării din programul internaţional de bailout. Creditorii Greciei nu sunt încântaţi de lăsarea prematură în libertate a Greciei. Samaras pare să spere că alegătorii îi vor readuce la putere partidul nepopular pentru a evita haosul pe care l-ar putea provoca Syriza prin negocierile cu FMI.
În Italia, premierul Matteo Renzi a cerut la sfârşitul săptămânii trecute partidului său să strângă rândurile în jurul măsurilor cu care a promis că va reanima a treia economie ca mărime din zona euro după ani de recesiune, scrie EurActiv. Renzi, care a ajuns la conducerea guvernului printr-o „lovitură de palat“, a mizat o bună parte din credibilitatea sa politică pe o serie de reforme pentru reducerea şomajului, consolidarea justiţiei şi eficientizarea administraţiei, dar se confruntă cu opoziţie din propriul partid – Partidul Democrat. Deptatul democrat Giuseppe Civati a avertizat că dacă Renzi insistă cu planul de a relaxa restricţiile privind concedierea angajaţilor, un alt partid se va forma la stânga spectrului politic. Roma este presată de Comisia Europeană să implementeze reforme structurale. Economia italiană s-a contractat cu 9% din 2008.
