Forintul, cea mai instabilă monedă est-europeană, s-a depreciat până aproape de cel mai scăzut nivel din istorie când oficialii băncii centrale au spus că vor încetini ritmul creşterilor de dobânzi. Ei nu vor ca preţul creditului să ajungă, aşa cum este inflaţia, de peste 10%. Scăderea forintului este ţinută sub control, dar este şi un semn că moneda cu cea mai slabă performanţă din UE în ultimele luni de criză poate face probleme. După criza financiară globală, când pieţele emergente erau cuprinse de haos, instabilitatea forintului aproape că a adus o criză valutară la graniţele României. În rândul economiilor emergente, riscul de contaminare este ridicat. Nu i-ar fi mai bine Ungariei dacă ar adopta euro?
Nu, au spus de multe ori premierul Viktor Orban şi miniştrii săi. Şi guvernatorul băncii centrale maghiare a fost ministru într-un guvern Orban, şi încă unul de importanţă strategică, iar acum îi este critic, dar nici el nu vrea euro în Ungaria. Pe lângă mândria de a avea o monedă naţională, forintul oferă luxul pe care nu-l au statele din zona euro de a ajuta o economie în criză să-şi revină prin depreciere.
Foritul sau orice altă monedă, când este depreciată în raport cu reperele internaţionale, adică euro şi dolarul, ajută exportatorii făcându-le produsele mai ieftine pe pieţele internaţionale, unde sunt vândute în euro sau dolari. Dar şi importurile se scumpesc, ceea ce înseamnă că de acest instrument de ajustare economică pot profita cel mai mult statele care exportă mai mult decât importă. Ungaria este de obicei o astfel de economie excedentară la comerţ, însă în ultimele luni a înregistrat deficit, semn că penuriile şi perturbările de pe lanţurile de producţie au efecte puternice.
Economia Ungariei este dependentă de exporturi. Apoi, intrarea în zona euro ar presupune un control mai mare din partea Băncii Centrale Europene asupra sistemului bancar naţional ori Orban şi partidul său au planuri mari cu crearea unei superbănci pentru finanţarea afacerilor oligarhilor de partid care au acaparat bucaţi mari din diferite sectoare ale economiei.
De ce ar vrea Croaţia să adopte euro? Este o economie mai stabilă sau, din contră, este atât de vulnerabilă încât euro îi poate oferi mai multă siguranţă?
Mai bogată decât Ungaria nu este în niciun caz. În economiile sărace majorările de preţuri, adică inflaţia, influenţează enorm consumul, un motor de creştere. Slovacii încă mai asociază adoptarea euro cu scumpirile, deşi au trecut mai bine de zece ani de atunci. Există multe studii care spun că aceasta este doar o percepţie şi nu ceva real, vizibil în statistici. Dar asocierea există. Croaţia este cel mai nou membru al UE şi are o economie dependentă puternic de turiştii străini, de banii pe care aceştia îi aduc şi îi cheltuie. Dacă pot cheltui în voie, poate aduc mai mulţi bani. Croaţia ar trebui să adopte euro, folosit de unele dintre cele mai bogate state ale Uniunii, în 2023. Guvernul croat are ca ţintă şi intrarea în zona Schengen, care permite călătorii fără oprirea la graniţe, notează Bloomberg.
Cea mai recentă evaluare a BCE arată că Croaţia, o ţară cu doar patru milioane de locuitori, îndeplineşte toate condiţiile de intrare în zona euro. CE a recomandat primirea acestei ţări în clubul euro. Prin urmare, Croaţia este ca şi intrată. Îi mai trebuie doar aprobare din partea guvernelor din UE. Ar fi un parcurs grozav din partea unei ţări care în anii 1990 era prinsă ca şi Serbia în războaiele iugoslave, deosebit de sângeroase. Prin urmare, adoptarea euro ar reprezenta o aliniere mai bună la direcţia spre Occident. Serbia a luat-o în sens invers. Dar economia sârbă are industrie şi este cea mai puternică din Balcanii de Vest. Croaţia nu are industrie, dar are un litoral superb şi o bucătărie care îmbină influenţele mediteraneene, balcanice şi continentale. Este o ţară creată pentru turism şi a ajuns să fie statul membru al UE care depinde cel mai mult de acest sector.
Turismul reprezintă o cincime din PIB. Turiştilor străini la va fi mai uşor să aducă bani şi să cheltuiască dacă nu mai au de-a face cu cursul de schimb valutar. Iar croaţii au legături de durată cu euro. Cele mai multe din depozitele private sau ale companiilor constituite la bănci sunt în euro. Două treimi din datorie este tot în euro. Intrarea în zona euro ar coborî dobânzile, ar îmbunătăţi ratingul de credit al ţării şi ar face economia mai atractivă pentru investitori, după cum a explicat guvernatorul băncii centrale Boris Vujcic. Astfel, adoptarea euro ar formaliza o bună parte din economie, pe aceea care folosea deja moneda europeană. Banca centrală va primi acces la lichiditatea BCE, mai ieftină, iar sistemul financiar ar beneficia de mecanismele de susţinere şi de bailout ale zonei euro. Croaţia nu se poate plânge că va pierde un instrument de sprijin pentru exportatori pentru că nu exportă prea mult şi, apoi, moneda naţională kuna, este ancorată de euro, iar înainte de acesta a fost ancorată de marca germană. În aceeaşi poziţie este şi Bulgaria, care s-a pregătit şi ea pentru a intra în zona euro. Dar mai are de aşteptat un pic. Toate ţările din UE au, teoretic, obligaţia de a adopta euro.
Ungaria, România şi Polonia aveau, acum mulţi ani, obiective în acest sens. Dar guvernele au renunţat la ele, iar trecerea la euro pare ceva ce se îndepărtează tot mai mult. Guvernul polonez spune că a putut supravieţui crizei financiare globale din 2008 fără a intra în recesiune mulţumită independenţei politicii monetare pe care i-o oferă zlotul. Iar crizele par că nu se mai termină. Criza datoriilor suvernane din zona euro a dat est-europenilor prilejul să arate cu degetul spre uniunea monetară şi să spună că până nu-şi rezolvă problemele nu se poate vorbi de venirea lor acolo. De remarcat este că opoziţia faţă de euro în Ungaria şi Polonia s-a întârit odată cu ceea ce este perceput ca deriva guvernării spre iliberalism şi conducere autoritară. Sub premierul pro-UE Donald Tusk, Polonia avea ca obiectiv adoptarea euro în 2011. În 2019, guvernatorul băncii centrale poloneze Adam Glapinski a spus că atât timp cât va conduce instituţia, euro nu este dorit. Anul acesta a primit un nou mandat de şase ani.
