Criza provocată recent de implozia Archegos Capital Management, un fond forţat să lichideze poziţii de peste 20 miliarde de dolari, reprezintă ultima ameninţare la adresa stabilităţii sistemului financiar mondial, un „dezastru care aştepta să se întâmple“, scrie Elisa Martinuzzi, editorialist Bloomberg.
Cazul ar trebui să determine autorităţile să se întrebe dacă aceasta nu reprezintă oare o altă calamitate financiară care ar fi putut fi evitată.
Criza a provocat pierderi potenţiale de ordinul miliardelor de dolari unor mari bănci globale, iar noi victime ar putea continua să apară. Însă, chiar dacă daunele ar fi restrânse la câteva mari bănci de investiţii, există lecţii importante de învăţat din această criză în ceea ce priveşte stabilitatea financiară, scrie Martinuzzi.
În pofida problemelor, pieţele americane nu au reacţionat puternic, potrivit Bloomberg. Pentru investitori, cazul Archegos se dovedeşte a fi doar un alt exemplu al rezistenţei caudate a pieţei americane de acţiuni, unde nici pandemia, nici prăbuşirile de fonduri de hedging nu pot zdrobi protecţia oferită de stimulentele Fed.
Experţii avertizează însă că Fed-ul nu va putea oferi la nesfârşit o astfel de protecţie. Este un subiect repetat în timpul pandemiei: generozitatea băncii centrale americane a permis ca asumarea speculativă de riscuri să ia amploare.
Un alt caz recent care a ameninţat stabilitatea pieţelor şi a sistemului financiar a fost cel al Wirecard. Şi de această dată autorităţile ar fi putut evita dezastrul. Însă ministerul german de finanţe şi-a exprimat în mod explicit susţinerea în 2019 pentru controversata abordare a autorităţii de reglementare financiară BaFin faţă de acuzaţiile de fraudă îndreptate împotriva Wirecard, ridicând semne de întrebare cu privire la rolul acestuia în cadrul unuia dintre cele mai ample scandaluri corporate din istoria recentă.
Se pare că frauda de la Wirecard începuse cu mai mult de un deceniu înainte de implozia companiei germane de plăţi, când unii senior manageri au început să pună bazele unei reţele de companii offshore folosite pentru transferarea a milioane de euro.
Falimentul Greensill, un imperiu al datoriei construit pe datorii, a zguduit la rândul său industria oţelului din Europa şi sectorul financiar.
Greensill a fost finanţatorul unor tranzacţii de amploare făcute de omul de afaceri britanic Sanjeev Gupta, supranumit salvatorul oţelului. Cu cel mai mare creditor al său în insolvenţă, Gupta a pierdut accesul la cea mai mare sursă de finanţare, iar capacitatea sa de a mai face afaceri este pusă la îndoială.
Grupul CFG Alliance deţinut de Gupta lucrează la planuri de obţinere de noi credite şi de generare de cash din vânzarea de bunuri în condiţiile în care magnatul se luptă să-şi salveze imperiul.
În paralel, grupul continuă să caute alternative de finanţare pe termen lung după prăbuşirea celui mai mare creditor al său.
