La inceputul anului 2002, Mike Parton, noul director executiv al Marconi, explica unui grup de manageri de ce compania sa din sectorul echipamentelor de telecomunicatii urma sa supravietuiasca crizei prin care trecea, arata Financial Times.
Toti cei prezenti la conferinta erau constienti de cat de grave erau problemele cu care se confrunta Marconi. Chiar in momentul in care Parton vorbea, Marconi isi suspenda toate operatiunile pe care le considera ca neavand un rol esential in viitorul sau. Compania urma sa anunte curand dupa aceea pierderi operationale de 463 milioane de lire sterline (849 milioane de dolari) pe anul incheiat in luna martie, si sa renunte la un acord de refinantare incheiat cu bancile sale. Daca aceste probleme nu erau destul de grave, Marconi implementa un program in urma caruia erau disponibilizati 20.000 de angajati.
In decursul ultimelor doua luni, Parton si directorii companiei, colaborasera cu L.E.K., o companie de consultanta in domeniul strategiei, pentru a decide asupra partilor pe care urma sa le pastreze din divizia sa de comunicatii, si a celor la care urma sa renunte pentru a-si reduce din costuri.
"Noi spuneam ca am prefera un anumit produs altuia, iar cei de la L.E.K. cautau date care sa ne sustina alegerea sau sa o respinga," isi aminteste Parton.
Pana in luna februarie, se hotarasera la ce sa renunte. Urmau de asemenea sa paraseasca firma 350 din cei mai vechi 500 de manageri ai sai. Cele patru divizii ale companiei fusesera reunite, iar operatiunile globale fusesera centralizate. Asta a implicat de asemenea alegerea unuia din patru directori de marketing. Avand in vedere numarul foarte mare de disponibilizati, era necesar ca Marconi sa arate ca si unii din cei ce ocupau pozitii de varf aveau de suferit.
Din cei 150 de directori ramasi, au fost alesi 50 de senior executives. "I-am identificat rapid pe cei ce urmau sa contribuie la redresarea organizatiei," spune Neil Sutcliffe, director al departamentului de resurse umane. "Nu am avut timp pentru desfasurarea unui amplu proces de evaluare a managerilor. Am fost nevoiti sa luam decizii dure, iar unele dintre acestea au avut un caracter mai subiectiv decat ne-am fi dorit in mod ideal".
Echipa de management s-a confruntat imediat cu sarcina reducerii locurilor de munca in cadrul restului diviziilor Marconi. Coventry, unde lucrau aproximativ 4.000 de oameni, era cea mai importanta locatie din Marea Britanie pentru companie, insa numarul angajatilor a fost totusi redus pana la aproximativ 1.700. In Germania, numarul angajatilor a fost in cele din urma redus pana la aproximativ 1.600, de la cea mai ridicata valoare de 3.500.
"Cred ca in timp ce ne confruntam cu dura realitate a masurilor pe care eram nevoiti sa le luam, incercam sa ne oferim sprijinul cat mai multor oameni," spune Sutcliffe. "Aveam un principiu fundamental conform caruia modul in care ii tratam pe cei ce paraseau compania se va reflecta asupra moralului celor ce urmau sa ramana". Compania a oferit programe de pregatire si counselling celor ce paraseau compania si erau in cautarea unui nou loc de munca.
"Nu-mi place sa recunosc, dar comportamentul Marconi a fost inalt profesional," spune Tom Keogh, un fost oficial al sindicatului Amicus din Coventry. Keogh spune ca restructurarea a fost ca o adevarata "garden party" comparativ cu ceea ce s-a intamplat in cazul altor companii private ce au fost inchise in Black Country, unde acesta lucreaza acum.
Nu toata lumea priveste insa lucrurile in acest fel. Kathy Prendiville, fost inginer software, spune ca programul de disponibilizari a fost foarte dificil pentru o multime de oameni, in special daca doreau sa-si mentina locurile de munca in cadrul acestui departament unde numarul locurilor de munca era destul de redus. "Marconi nu are cu ce sa se mandreasca. Multi oameni obisnuiti au avut foarte mult de pierdut din economiile facute in actiuni", declara Prendiville.
Datorita termenilor relativ avatajosi oferiti celor disponibilizati si evidentei crize financiare prin care trecea, impotriva Marconi nu a fost lansata nici un fel de actiune din partea industriei. Totusi, companiei i-a fost mai dificil sa aplice disponibilizarile in unele tari comparativ cu altele. In Germania si Italia, compania a incheiat un acord social cu sindicatele, fiind nevoita sa respecte o serie de restrictii privitoare la angajatii ce urmau sa fie disonibilizati.
"Traumatizati este probabil un cuvant mult prea puternic pentru a descrie sentimentul angajatilor Marconi. Totusi, exista un sentiment de pierdere, de deprivare pentru faptul ca atat de multi oameni erau nevoiti sa plece," spune Sutcliffe.
"Exista de asemenea un sentiment de furie, iar oamenii cereau socoteala echipei de management".
O metoda prin care echipa lui Parton a iesit din aceasta situatie a fost o constanta comunicare cu angajatii, o constanta informare a acestora cu privire la ceea ce se intampla. Parton trimitea constant un e-mail intitulat "Mike's View" si organiza conferinte la care participau mii de angajati.
"Daca nu exista o comunicare permanenta, oamenii isi inchipuie tot felul de lucruri, mai grave decat ceea ce se intampla de fapt," spune Mike Donovan, director de operatiuni. Donovan va parasi acum compania, dupa ce si-a dus la bun sfarsit sarcina de supraveghere a vanzarii activelor periferice din Statele Unite.
Intre timp, managerii mai vechi se ocupau de restul operatiunilor, incercand sa sporeasca eficienta productiei si sa obtina termeni mai buni de la furnizori. Aproximativ 85% din hardware-ul comaniei este produs de furnizori, iar managerii Marconi au discutat cu acestia in sensul reducerii costurilor prin transferarea productiei in Polonia, Republica Ceha si Malaiezia.
Scopul nu era cel de a reduce pur si simplu costurile, ci de a imbunatati marjele operationale ale companiei. In decembrie 2002, devenea evident pentru directorii Marconi ca firma va supravietui cu conditia ca aceasta sa incheie un acord de restructurare a datoriilor. In acel punct, o alta temere a aparut. "Angajamentul moral de a ramane si a salva compania fusese incheiat si ne temean ca directorii vor merge de Craciun acasa si vor incepe sa-si faca alte planuri," spune un director.
John Devaney, ce a preluat pozitia de presedinte al companiei de la Derek Bonham in acea luna, si-a exprimat o temere similara. "Nu doream ca cei din echipa de management sa incheie procesul de restructurare si apoi sa plece sa lucreze pentru Alcatel," spune el. Drept rezultat, a fost adoptata o schema de prime pentru directorii executivi, o masura destul de neobisnuita pentru o companie britanica listata la bursa.
Programul de restructurare a inclus o schema de facilitati pentru directorii executivi conform careia acestia castiga pana la 9% din actiunile noii companii dupa depasirea de catre companie a cinci praguri. Primele trei erau legate de restructurarea datoriilor companiei, iar ultimele doua de atingerea de catre Marconi a unei capitalizari de piata de 1 miliard de lire sterline mai intai, si de 1,5 miliarde de lire sterline mai apoi.
Acest program era si pe placul detinatorilor de obligatiuni care aveau de castigat in cazul in care Marconi isi onora datoriile restructurate si se redresa dupa relistare. "Timpul ne-a aratat ca trebuie sa le oferi directorilor recompense mari pentru ca acestia sa faca ce vrei. I-am ales pe primii 50, dar primii doi sau trei au avut cel mai mult de castigat".
Marconi a fost relistata pe 19 mai, 2003, la un pret pe actiune ce plasa valoarea companiei la 595 milioane de lire sterline. Pana in luna ianuarie a acestui an, valoarea de piata a companiei trecuse de1,1 miliarde de lire sterline, datoriile fusesera platite, iar Parton primise o transa din actiuni in valoare de 15 milioane de lire sterline.
In ciuda acestor realizari si a faptului ca a reusit sa asigure supravietuirea Marconi, Parton nu se grabeste sa se declare victorios prea curand. "Avem acum o pozitie financiara solida, produse bune si clienti extraordinari. Dar nu am facut decat sa ne intoarcem la linia de start pentru a relansa compania".
Totusi, in urma au ramas mii de actionari care au pierdut foarte mult si angajati care si-au pierdut locurile de munca. Sergio Requena Rueda, un angajat al Marconi si oficial al sindicatului din Coventry, s-a intalnit saptamana trecuta cu un fost coleg, un inginer software care a renuntat la locul de munca din cadrul Marconi in timpul celei mai grele perioade prin care a trecut aceasta. Acesta era acum un simplu muncitor ce lucra refacerea soselelor.
catalina.apostoiu@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
