Forţele din extremele spectrului politic, antiUE şi populiste, au devenit mai puternice ca oricând. Într-o Uniune Europeană fragilizată şi dezbinată de interesele naţionale sau politice şi confruntată cu o criză economică şi existenţială, această ascensiune înseamnă pericol. Ceea ce au prezis alegerile europarlamentare din primăvara anului 2014 începe să se împlinească.
În Franţa, a doua economie ca mărime din zona euro, formaţiunea radicală de dreapta Frontul Naţional, xenofobă, cu un discurs puternic antiUE şi antiimigraţie, care nu şi-a ascuns niciodată admiraţia pentru actuala conducere de la Kremlin şi despre care există suspiciuni că este finanţată de Rusia, a obţinut duminică o victorie fără precedent în primul tur al alegerilor locale. Această victorie va avea un impact care va depăşi cu mult compunerea guvernelor locale şi şocul pe care-l va simţi stabilimentul politic francez, scrie revista Politico. Toţi politicienii din partidele tradiţionale europene se vor întreba cum aceasta a fost posibil.
În Germania, cea mai mare economie europeană, tânărul partid de dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) a devenit a treia cea mai populară formaţiune politică. AfD a fost înfiinţat în 2013 ca grup eurosceptic, iar după o revoltă care a schimbat conducerea s-a concentrat pe un discurs antiimigranţi. Aici, coaliţia de guvernare condusă de cancelarul Angela Merkel este zguduită de neînţelegerile privind gestionarea crizei rafugiaţilor. Din cauza acestei crize Merkel riscă să se confrunte cu o revoltă în propriul partid.
În noiembrie zeci de mii de naţionalişti polonezi au mărşăluit în Varşovia pentru a marca ziua independenţei Poloniei, cea mai mare economie din Europa de Est. Demonstranţii au ars drapele ale UE şi au purtat bannere în care comparau UE cu ocupaţia sovietică. În Polonia, alegerile parlamentare şi cele pentru funcţia de preşedinte de anul acesta au fost câştigate de partidul Lege şi Justiţie, o formaţiune naţional-conservatoare. Partidul este acum în plină campanie de „epurare” a conducerilor companiilor şi instituţiilor de stat. Polonia se impotriveşte puternic deciziei UE de a impune fiecărei ţări cote de alocare a refugiaţilor.
În Ungaria, premierul Viktor Orban îşi consolidează puterea, atât în rândul alegătorilor cât şi în parlament, cu discursuri antiUE şi antiimigraţie împrumutate de la formaţiunile de extremă dreapa. Arsenalul electoral al lui Orban include şi o lege, cea a închiderii marilor centre comerciale duminica, introdusă pentru a face pe placul unei mărunte formaţiuni creştin-conservatoare de sprijinul căreia Orban avea nevoie în parlament. Aceastea vin în timp ce guvernul redă imaginea unei Uniuni Europene atacate şi a unei Ungarii sub asediu. În acest „război” Orban şi-a luat imaginea apărătorului creştinătăţii.
Cea mai nouă şarjă a partidelor radicale din UE, cea din Franţa a Frontului Naţional, va schimba, printre altele, dezbaterile privind criza refugiaţilor, problemele economice ale ţării şi rolul Germaniei în UE.
Discursul fostului preşedinte francez Nicolas Sarkozy, liderul opoziţiei conservatoare, este deja influenţat de Frontul Naţional: atitudine dură faţă de imigranţie, desfiinţarea zonei de liberă trecere Schengen şi promovarea intereselor naţionale în opoziţie cu cele pan-UE.
Dacă Frontul Naţional va influenţa şi retorica preşedintelui Hollande, care a dezamăgit prin numeroase promisiuni nerespectate, rămâne de văzut. Cel mai probabil scenariu este acela că orice reformă va fi îngheţată pentru evitarea oricărei controverse. Hollande va trebuie să se bazeze pe politica externă în condiţiile în care războiul contra ISIS a dat un impuls popularităţii sale. Guvernul său socialist a majorat deja deportările de romi.
În turul doi al alegerilor, din 13 decembrie, Frontul Naţional ar putea cuceri încă două - cel mai probabil Burgundia şi Alsacia-Lorena -, trei sau chiar mai multe regiuni. Marine Le Pen, liderul şi reformistul FN, are şanse mari să câştige şi apoi să conducă regiunea Nord-Pas-de-Calais, o zonă cu o populaţie mai mare decât cea a 12 state din UE. Victoria ei personală - a câştigat peste 40% din voturi într-o zonă industrială care mult timp a reprezentat bastionul partidelor comuniste şi socialiste – arată cum alegătorii s-au îndepărtat de stânga aflată la conducere după şapte ani de criză economică. Regiunea din jurul Calais a devenit un simbol al crizei europene a imigranţilor în condiţiile în care mii de refugiaţi sunt înghesuiţui în taberele de acolo, unde aşteaptă oportunitatea de a pleca în Marea Britanie.
Nepoata lui Le Pen, Marion Maréchal-Le Pen, considerată a fi mai conservatoare decât mătuşa ei în special în chestiuni sociale, a obţinut o victorie şi mai mare în regiunea Provence.
FN n-a câştigat niciodată conducerea vreunei regiuni. Jérôme Fourquet, şeful organizaţiei de cercetare a pieţei Ifop, arată că în actualul context dreapta radicală nici măcar nu avea nevoie de campanie pentru a câştiga capital politic. „Toate temele tradiţionale ale FN au fost în centrul unui flux foarte fierbinte de ştiri”, spune el, citat de The Independent.
