După cel de-al Doilea Război Mondial, pe măsură ce economia mondială se dezvolta rapid sub dominaţia Statelor Unite, mulţi economişti şi activişti de stânga susţineau că beneficiile globalizării erau distribuite inegal, arată o analiză complexă a The Conversation. Ţările bogate deveneau şi mai prospere, în timp ce statele mai sărace erau presate să adopte politici de piaţă liberă: deschiderea pieţelor financiare, privatizarea industriilor de stat şi renunţarea la politici fiscale de stimulare, în favoarea plăţii datoriilor externe. Toate acestea, spuneau criticii, serveau în principal intereselor corporaţiilor şi băncilor americane.
Această nemulţumire nu era deloc nouă. Încă din 1841, economistul german Friedrich List avertiza că liberul schimb fusese conceput pentru a proteja dominaţia globală a Marii Britanii. El scria: „Când cineva a ajuns în vârful măreţiei, dărâmă scara pe care s-a urcat, pentru a-i împiedica pe alţii să-l urmeze”.
Până în anii ’90, critici ai viziunii americane asupra ordinii economice mondiale – precum laureatul Nobel Joseph Stiglitz – argumentau că globalizarea, în forma sa actuală, favoriza Statele Unite în detrimentul ţărilor în curs de dezvoltare şi al muncitorilor. În acelaşi timp, scriitoarea şi activista Naomi Klein atrăgea atenţia asupra consecinţelor culturale şi de mediu ale expansiunii multinaţionalelor.
Globalizarea a fost, timp de zeci de ani, motorul creşterii economice mondiale şi simbolul interdependenţei dintre pieţe. Astăzi însă, acelaşi mecanism care a adus prosperitate şi mobilitate pare să se clatine. Lumea intră într-o nouă eră economică, una marcată de fragmentare, rivalităţi comerciale şi un vid periculos de leadership global.
Nemulţumirea a culminat cu proteste masive conduse de grupuri de stânga, care au perturbat reuniuni economice internaţionale – cel mai notabil exemplu fiind cel al Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), în 1999. În timpul aşa-numitei „bătălii de la Seattle”, confruntările violente dintre protestatari şi poliţie au împiedicat lansarea unei noi runde de negocieri comerciale globale, susţinută atunci de preşedintele american Bill Clinton.
Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro
Traducere şi adaptare: Oana Ioniţă
