Pe străzile din New York, doi poliţişti sunt bătuţi de o bandă de opt migranţi solicitanţi de azil. Cinci dintre ei sunt eliberaţi, alţi trei pur şi simplu dispar. Pe străzile din Londra, o femeie şi cei doi copii ai săi sunt stropiţi cu chimicale letale. Suspectului i s-a refuzat de două ori solicitarea de azil, dar a reuşit să rămână.
Este tentant să privim aceste evenimente de pe două continente şi să concluzionăm că noi, cei din Vest, nu mai suntem o civilizaţie serioasă, că angajamentul nostru faţă de principii liberale, deschidere şi toleranţă ne-a obişnuit cu pericolul, că valorile noastre nu mai sunt potrivite într-o lume deschisă de ameninţări existenţiale, scrie Gerard Baker.
Realitatea mai profundă este că nu valorile noastre au eşuat. Asistăm în schimb, în opinia lui Baker, la cea mai puternică condamnare a unei elite politice şi culturale a cărei hegemonie ar fi trebuit să fie de mult atacată.
Amploarea crizei migraţiei din vest, mai mult decât ascensiunea Chinei, provocarea noilor tehnologii sau climatului, va fi problema care va defini din ce în ce mai mult politicile erei noastre, consideră invitatul galei ZF.
Reacţia prea slabă la episoadele şocante de încălcare a legii relevă disfuncţiile ale căror victime suntem cu toţii. Atitudinea ar fi putut fi cândva pusă pe seama unei empatii eronate, dar de înţeles. Aceasta aduce însă acum mai mult cu un postnaţionalism ideologic. Politicile din SUA şi Europa care au dezlănţuit imigraţia în masă în ultimii ani nu sunt născute din neglijenţă sau incompetenţă, ci reprezintă o alegere deliberată de deschidere a ţărilor pentru toţi cei care sosesc la graniţă.
Dacă nu vom schimba lucrurile acum, consecinţele ne vor copleşi, scrie Gerard Baker. Dacă nu acţionăm în faţa acestui val demografic în creştere pentru a ne recâştiga controlul asupra graniţelor, va sosi ziua în care nu ne vom mai putea afirma întâietatea valorilor noastre.
