Business Internaţional

Aurul, turcii şi Iranul, sau cum guvernul Turciei şi-a poleit economia defectă cu afaceri care mustesc de corupţie

Aurul, turcii şi Iranul, sau cum guvernul Turciei şi-a...

Autor: Daniela Stoican

26.06.2014, 22:03 1682

Guvernul turc a făcut orice pentru a „farda” economia: a exportat masiv aur către Iran pentru a reduce deficitul de cont curent al Turciei, iar mita la nivel înalt a înlesnit drumul aurului. Deşi în urma scandalului au căzut capete, cei implicaţi nu sunt la închisoare.

Ca ministru responsabil pentru economia de 800 miliarde de dolari a Turciei din 2013, Zafer Caglayan avea în faţă un set de cifre care nu prevesteau lucruri bune pentru viitoarele alegeri. Inflaţia accelera, creşterea economică încetinea, iar lira turcească se deprecia Un indicator cheie al sănătăţii financiare era îngrjorător în mod deosebit: Turcia importa mult mai multe bunuri, servicii şi capital decât exporta, scrie Bloomberg.

În octombrie 2013, când a fost intervievat de un post turc afiliiat CNBC, Caglayan a descris deficitul de cont curent ca fiind nesustenabil şi a promis că guvernul va lua măsuri pentru a îl reduce.

Ceea ce nu a menţionat Caglayan era operaţiunea clandestină de majorare a exporturilor pe care o începuse cu mai mult de un an înainte şi care ajuta la reglarea dezechilibrului comercial.

La momentul apariţiei sale televizate, operaţiunea era încă în desfăşurare. Cu trei săptămâni înainte, Caglayan fusese înregistrat în secret de anchetatorii poliţiei în timp ce spunea colaboratorilor săi să găsească o modalitate de a majora exporturile ţării cu cel puţin un miliard de dolari pe lună. Ordinele veneau de sus, în urma unei întâlniri de două ore cu premierul Recep Tayyip Erdogan, după cum i-a spus ministrul unui asociat.

Operaţiunea îl mai avea ca actor şi pe un om de afaceri iranian căruia îi plăceau caii iuţi, maşinile rapide şi avioanele ultrarapide. Misiunea acestuia, pe care şi-o îndeplinea cu multă abilitate, era de a trimite aur în Iran, ţară supusă sancţiunilor internaţionale. Transferurile de aur au devenit o vreme instrumentul cheie al guvernului turc pentru ajustarea dezechilibrului economic deranjant al Turciei.

Modul în care ministrul economiei şi complicii săi au acţionat este prezentat într-un document de 300 de pagini pregătit de investigatorii din Turcia în 2013. Caglayan şi colaboratorii săi s-au ales cu mită în valoare de milioane de dolari, subiect ridicat în parlament de parlamentarii din opoziţie.

Bloomberg a încercat să găsească explicaţii de la cei implicaţi. Asistentul lui Caglayan, Erdinc Karakilic, a cerut ca întrebările să îi fie trimise lui, dar apoi nu a răspuns unor solicitări pe email şi prin poştă. Caglayan, care a demisionat pe 25 decembrie din funcţia de ministru al economiei după ce ancheta a devenit publică, nu poate fi anchetat pentru că dispune de imunitate parlamentară.  

Investigaţia, care face parte dintr-o anchetă mai extinsă care vizează infracţiuni de corupţie, de contrabandă cu aur şi complot ilegal, s-a împotmolit în ianuarie. Atunci  guvernul Erdogan l-a schimbat din post pe Muammer Akkas, un procuror din Istanbul care declarase că autorităţile s-au amestecat în anchetă. Tot atunci sute de alţi procurori şi poliţişti au fost mutaţi pe alte posturi.

Înaintea alegerilor municipale din martie, premierul a denunţat ancheta ca fiind o tentativă de lovitură de stat. Ofiţerul de presă al lui Erdogan nu a răspuns întrebărilor trimise pe email şi prin poştă, pentru care Bloomberg a primit confirmare de primire.

Descoperirile făcute de anchetă fac viaţa mai dificilă pentru cei care încearcă să interpreteze datele economiei turce. Exporturile Turciei s-au majorat atât de rapid – transferurile de aur către Iran au sărit de la 53 milioane de dolari în 2011 la 6,5 miliarde în 2012 - încât au distorsionat cifrele legate de comerţ, făcând economia să pară mai puternică decât era în realitate, a spus Attila Yesilada, consilier al companiei americane de consultanţă economică GlobalSource Partners Inc din Turcia.

„(Exportul de aur către Iran –n.red.) nu avea niciun sens din punct de vedere economic. Nu este genul de export asociat cu o economie puternică. Care a fost scopul comerţului de aur cu Iranul? Nu ni s-a dat nicio explicaţie”, afirmă Yesilada.

Erdogan afirmă că dovezile au fost pregătite de oamenii din poliţie şi din sistemul judiciar care îl susţin pe clericul islamist Fethullah Gulen, care acum trăieşte în SUA, şi care încearcă să-i răstoarne guvernul. Premierul mai spune că înregistrările care au vizat familia sa şi oficiali din guvern au fost făcute ilegal de susţinătorii lui Gulen şi că înregistrările scurse către presă au fost conversaţii separate „montate” împreună.

Eforturile secrete ale lui Caglayan şi ale asociaţilor săi s-au transformat până la urmă într-o operaţiune masivă de mai multe miliarde de dolari care s-a întins din Ghana până în China, potrivit investigaţiei. Zeci de tone de aur au fost transportate din Turcia în Iran, mare parte din ele prin Dubai. Astfel au fost eliberate fonduri iraniene blocate în băncile turce, şi au majorat exporturile turce.

Omul de afaceri iranian Riza Sarraf nu a fost doar un om de afaceri abil, care şi-a folosit legăturile şi influenţa pentru a câştiga milioane de dolari, ci a operat ca agent al politicii guvernamentale, arată analiza Bloomberg.

Atunci când comerţul cu aur a fost interzis odată cu înăsprirea sancţiunilor americane împotriva Iranului începând cu iulie 2013, Sarraf şi colaboratorii săi au continuat să exporte. Aceştia au trimis mii de tone de produse alimentare supraevaluate şi uneori chiar fictive, conform documentului.

Bani transportaţi în cutii de pantofi

Pentru a elimina din complicaţiile acestui comerţ dubios şi întortocheat, miniştri din guvernul turc au primit mită: diamante în valoare de mai multe milioane de dolari şi milioane de dolari cash îndesaţi în genţi, în cutii de ciocolată şi chiar în cutii de pantofi, arată un document din cadrul investigaţiei.

Documentul, care a fost publicat pe internet de un utilizator anonim, rezumă investigaţia privind presupusele mite plătite către Caglayan şi către alţi trei miniştri. Concluziile investigaţiei sunt apropiate de cele ale unei anchete paralele care îl viza pe Sarraf.

Documentul pregătit de Poliţia Naţională Turcă arată că investigatorii au anchetat activitatea mai multor personaje extrem de puternice şi dependente de favoruri reciproce. Ofiţerii de poliţie îi urmăreau pe subiecţi, care se întâlneau în hoteluri de lux din Istanbul. Ofiţerii le ascultau conversaţiile telefonice în care aranjau să se întâlnească pentru schimbul de bani şi au făcut înregistrări video şi fotografii cu ei intrând şi ieşind din întâlniri.

Primul a fost omul de afaceri iranian Sarraf. El şi Erdogan au fost fotografiaţi pe o scenă la un eveniment public. Ei s-au întâlnit şi la o nuntă din Ankara.  După ce Sarraf a fost arestat în decembrie, Erdogan le-a spus reporterilor că afacerile sale cu aur „şi-au adus contribuţia la binele ţării”.

Al doilea participant la afacere a fost Caglayan, un inginer devenit industriaş care a fost ales în parlament în 2007. Anchetatorii au spus că acesta a primit cel puţin 50 milioane de dolari de la Sarraf, din care a împărţit şi altora, potrivit documentului. El a mai primit şi diamante, un ceas de 343.000 de dolari şi un pian de 37.000 de dolari, potrivit documentului. În schimbul acestor favoruri, s-a ocupat de facilitarea tranzitului prin vamă, de blocarea relatărilor de presă care îl vizau pe Sarraf şi a închis ochii asupra comerţului fantomă care folosea documente falsificate, potrivit investigatorilor.

„Oricine poate să caute orice motiv doreşte în spatele acestui comerţ, dar Turcia îl va continua. Cei care blamează comerţul cu aur caută imoralitatea ar trebui să se uite în oglindă”, spunea Caglayan în septembrie 2012.

Cel din urmă membru al grupului era o persoană cunoscută de investitorii străini: Suleyman Aslan, pe atunci CEO al băncii de stat Turkiye Halk Bankasi AS. Halkbank, unde guvernul iranian ţinea plăţile pentru gaze naturale şi petrol.

Anchetatorii au tras concluzia că Aslan l-a ajutat pe Sarraf să falsifice documente pentru facilita exporturile către Iran, a scăzut comisioanele pentru tranzacţiile bancare ale lui Sarraf şi l-a ajutat să ţină la distanţă competitorii pentru exporturi, cerând documente suplimentare din partea altor traderi, potrivit documentului.

El a funcţionat şi ca intermediar, transmiţând instrucţiunile din partea lui Caglayan către Sarraf, potrivit investigatorilor. Într-o înregistrare din 3 octombrie 2013, Caglayan îl întreba pe Aslan cum merge  „treaba cu exporturile”.

„Exporturile nu stau rău. Am făcut ceva, ne-am întâlnit azi şi am discutat despre cum le putem spori. Se pune multă presiune pe noi”, a răspuns Aslan.

 „Aşa este, dar acesta este ordin din partea premierului”, a răspuns Caglayan.

Potrivit documentului, Aslan trebuia să primească 2,7 milioane de dolari cash de la Sarraf. Transportată în bagaje doldora, bani de mită erau numiţi „vizitatori” în SMS-uri de Aslan şi soţia acestuia.

Într-un schimb de SMS-uri interceptat de investigatori, Aslan i-a scris soţiei că a „găzduit cinci musafiri. Erau verzi, verzi”.

Banii au fost descoperiţi în casa lui Aslan în cadrul unor raiduri coordonate din zorii zilei de 13 decembrie, în care autorităţile turce au reţinut zeci de persoane, inclusiv pe Sarraf şi pe Aslan.

Acuzaţiile împotriva lui Aslan, care a fost eliberat din arest în 14 februarie anul acesta, „au fost lămurite” şi niciuna dintre acţiunile sale nu a constituit o infracţiune, a spus Ersan Sen, avocatul lui Aslan.

„Cum stai cu stocurile de aur? Este nevoie de exporturi până la alegeri”

 Iată cum se petreceau lucrurile, conform stenogramelor. Chiar atunci când noile sancţiuni occidentale planau asupra exportului de aur şi aveau să-l interzică, Sarraf nu s-a oprit din export. În dimineaţa de 22 mai, Sarraf a mers la hotelul de lux Conrad, unde s-a întâlnit cu Aslan. Câteva zile mai târziu, Sarraf l-a sunat pe un asociat al său şi i-a dat ordin să majoreze comerţul cu aur. „Cum stai cu stocurile de aur?”, a întrebat el, potrivit stenogramei discuţiei telefonice din 28 mai. „Măreşte-le pentru a creşte exporturile. Continuă să faci asta pentru a creşte puţin exporturile”.

Pe 16 septembrie Aslan l-a sunat pe Sarraf cu noi ordine legate de instrucţiunile pe care le primise.

„Ne-am întâlnit săptămâna trecută după ce am vorbit noi doi”, arată documentul. „Aceasta a fost solicitarea lor – anul trecut au avut exporturi de 11 miliarde de dolari”.

„Au spus că o fac din nou, nu-i aşa” a întrebat Sarraf.

„Da”, a răspuns Aslan. „Fă ceva, prin orice metodă, dar ajută la îndeplinirea sarcinii”.

Sarraf le-a transmis instrucţiunile asociaţilor săi trei zile mai târziu.„Trebuie să găsim trei miliarde de dolari până la sfârşitul anului”, a spus el.

„3 miliarde de dolari până la sfârşitul anului?”, a întrebat asociatul său Abdullah Harpani. „Dar suntem în a noua lună a anului! Mai avem trei luni, un miliard de dolari pe lună e o sumă greu de obţinut”.

Din ianuarie nu au mai fost făcute arestări. Aslan a fost înlocuit ca CEO al Halkbank, a arătat banca pe 7 februarie, cu o săptămână înainte de eliberarea sa din închisoare. El a rămas în boardul băncii până în 31 martie, apoi s-a alăturat boardului unei alte bănci de stat, TC Ziraat5 Bankasi AS. Vicepremierul Ali Babacan spune că numirea lui Aslan este rezultatul „voinţei politice” Aslan a demisionat pe 9 mai.

Sarraf a fost eliberat în 28 februarie şi i-a fost redat accesul la active lichide de 18 milioane de dolari, după ce procurorul a declarat că nu există dovezi pentru a dovedi acuzaţia. El aşteaptă să fie judecat.

Caglayan a rămas parlamentar. Comisia creată pentru a ancheta acuzaţiile împotriva sa şi alţi trei parlamentari au ajuns într-un punct mort atunci când partidul lui Erdogan nu a nominalizat pe nimeni care să facă parte din comisie.

 
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO