Deşi aurul e văzut tradiţional ca „refugiu” în vremuri de criză, războiul recent şi şocul petrolier l-au făcut să se comporte mai degrabă ca un montagne-russe. După un maxim istoric în ianuarie 2025, a pierdut 20% exact când tensiunile din Orientul Mijlociu au escaladat. Motivul? Crizele de azi sunt diferite: vin din energie, nu din sistemul financiar.
Metalele preţioase, în special aurul şi argintul, joacă deseori rolul de „refugii sigure” pentru investitori, pentru că devin necorelate – sau chiar corelate negativ – cu bursa atunci când pieţele scad cel mai abrupt. Tocmai de aceea interesul public creşte brusc în perioadele de incertitudine. Fenomenul nu e nou şi poartă numele de „fuga spre calitate” (flight-to-quality), conform dr. Rand Low, conferenţiar în finanţe cantitative.
S-au mai observat creşteri rapide ale aurului şi argintului în trecut, cel mai notabil în timpul crizei financiare globale din 2008 şi al retrogradării ratingului de credit al Statelor Unite în 2011. În ambele episoade, metalele preţioase s-au comportat exact cum aveau nevoie pieţele tensionate: s-au decuplat de acţiunile care se prăbuşeau şi au funcţionat ca refugii de încredere, mai ales pentru economiile dezvoltate.
Cu tensiuni geopolitice accentuate şi incertitudine economică, vedem din nou cum investitorii se îndreaptă spre active de refugiu, precum aurul şi argintul. Deşi aceste active sunt cele mai puternice în crize majore, materiile prime-refugiu pot avea performanţe bune şi în perioade prelungite de volatilitate globală. Valoarea lor se menţine când pieţele rămân instabile pe termen lung, nu doar în cazul prăbuşirilor bruşte.
Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro
Traducere şi adaptare: Oana Ioniţă
