Business Internaţional

Banca centrală a zonei euro nu crede că este momentul să lase garda jos în luptă cu criza economică, dar vede inflaţia încetinind

Banca centrală a zonei euro nu crede că este momentul să lase garda jos în luptă cu criza economică, dar vede inflaţia încetinind

Preşedinta BCE Christine Lagarde trebuie să împace şi vulturii, pe cei care vor dobânzi mai mari şi achiziţii de active mai restrânse, şi porumbeii, care cer menţinerea unei politici monetare laxe. Dar opinia ei contează cel mai mult.

Autor: Bogdan Cojocaru

09.09.2021, 21:27 741

În august, inflaţia anualizată a atins 3%, cea mai ridicată cotă din ultimii 10 ani, în timp ce ţinta BCE de creştere a preţurilor este de 2% ♦ Odată cu ieşirea economiilor din recesiune s-au aprins discuţiile despre normalizarea politicii mone­tare şi a dobânzilor prin reducerea sau retragerea programelor de ajustare cantita­tivă prin achiziţii de obligaţiuni lansate de băncile centrale ca răspuns la crizele de tot felul.

Banca Centrală Europeană, gar­dia­nul economiilor din zona euro, a ales să ţină garda sus în efortul de a respinge criza şi de a ajuta la revenirea regiunii din pandemie. Instituţia a anunţat că va încetini ritmul achiziţiilor de datorii ale guvernelor din uniunea monetară efectuate prin progra­mul special creat pentru impulsionarea relan­sării economiilor din recesiunea provo­cată de pandemie. Însă programul va fi pre­lungit.

De asemenea, BCE vede inflaţia dece­lerând accentuat la începutul anului viitor pentru a coborî din nou sub ţinta instituţiei. În august, inflaţia anualizată a atins 3%, cea mai ridicată cotă din ultimii 10 ani, în timp ce ţinta BCE de creştere a preţurilor este de 2%. Abia după ce inflaţia va da semne că se sta­bilizează în jurul acestei ţinte, banca va începe să majoreze dobânzile de politică monetară, acum, la cele mai joase niveluri din istorie. 

Investitori, analişti, comentatori şi alte bănci centrale deopotrivă au aşteptat ieri de la BCE un semnal că se vede clar ieşirea din criză. Economia îşi revine, firmele fac angajări, iar inflaţia, pe care banca centrală a zonei euro a încercat de atâţia ani în zadar s-o pornească, a luat-o din loc, poate chiar prea puternic.

Cu alte cuvinte, aşteptările erau ca BCE să arate că poate să vadă dincolo de incertitudinile care înconjoară actuala criză, una atipică, sau cel puţin că este stăpână pe situaţie. Un semnal în acest sens ar fi fost anunţarea sfârşitului teoretic al programului de stimulare economică de urgenţă prin achiziţii de obligaţiuni creat şi lansat special pentru recuperarea economiei din pandemia de COVID-19. 

Până la urmă, programul cu pricina, cunoscut ca PEPP (Pandemic Emergency Purchase Programme), este unul pentru urgenţe, iar, după cum scrie Financial Times, acum economiile par să fi trecut peste ce a fost mai greu. BCE ales însă să fie prudentă.

De asemenea, BCE şi-a însoţit semnalul cu o nouă serie de prognoze economice, iar acestea sugerează că instituţia crede cu hotărâre că actualul val de inflaţie, care dă mari bătăi de cap unor bănci centrale cum sunt cele ale Ungariei şi Cehiei, are la bază cauze trecătoare. Dacă până la actuala criză unul dintre principalele pericole pentru economia zonei euro era deflaţia, scăderea generalizată a preţurilor, care erodează profiturile companiilor şi descurajează in­vestiţiile, acum, inflaţia din zona euro este la cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu. Încă de când preţurile au dat primele semne de creştere, BCE a asigurat că bazele inflaţiei, cum sunt actualele penurii de orice şi întreruperi ale lanţului de aprovizionare, sunt trecătoare.

Şedinţa de politică monetară a BCE de ieri a fost specială pentru că instituţia a avut programată pentru atunci evaluarea trimestrială a PEPP.

Iar ce a decis BCE este important, şi nu doar pentru Europa, deoarece odată cu ieşirea economiilor din recesiune s-au aprins discuţiile despre normalizarea politicii mone­tare şi a dobânzilor prin reducerea sau retragerea programelor de ajustare cantita­tivă prin achiziţii de obligaţiuni lansate de băncile centrale ca răspuns la crizele de tot felul. Când vor începe aceste „taper“, cum sunt cunoscute, şi cu ce viteză se vor desfăşura aceste retrageri sunt dezbateri care domină pieţele şi vor continua să o facă mult timp

de-acum încolo. Prin programele de achiziţii de active băncile centrale au injectat bani-steroizi pe pieţele financiare, iar prin ele, pentru că sunt de cele mai multe ori însoţite de dobânzi foarte mici, instituţiile controlează creditul şi preţul acestuia. Iar creditul înseamnă banii din economie.

Dacă după criza financiară mondială cu programe de achiziţii de obligaţiuni experimentau doar marile bănci centrale, în actuala criză astfel de instrumente sunt folosite şi de bănci mai mici, inclusiv ale unor economii emergente. Banca centrală a Ungariei, spre exemplu, este prima din UE care a început diminuarea achiziţiilor de active şi majorarea dobânzilor, adică normalizarea politicii monetare, făcând acest lucru de teama inflaţiei record. Totuşi, influenţa BCE la nivel global este mai mică decât cea a Rezervei Federale americane, care este stăpâna dolarului. Dacă Fed îşi retrage achizţiile de active şi majorează dobânzile în SUA, investitorii internaţionali se vor retrage din activele nesigure, cum ar fi cele de pe pieţele emergente, şi vor investi în activele americane sigure şi, după intervenţia băncii americane, mai profitabile. De asemenea, nuanţele politicilor monetare ale celor două banci diferă. Pe lângă PEPP, care a avut de la început un volum fix, echivalent cu 80 de miliarde de euro pe lună, sau 1.850 de miliarde de euro în total, instituţia europeană derulează în paralel un mai vechi program gigantic, Asset Purchase Programme (APP), de 20 de miliarde de euro pe lună. Prin urmare, dacă PEPP se încheie, BCE rămâne cu APP, pe care-l poate suplimenta pentru a asigura în continuare finanţare ieftină pentru guvernele din zona euro. Însă PEPP nu se încheie, ci doar este redus ritmul achiziţiilor. Analiştii spun că BCE este prudentă şi pentru ca aşteaptă să vadă ce face Fed, al cărei optimism s-a mai redus, iar acest lucru se vede în ritmul normalizării politicii monetare.

AFACERI DE LA ZERO