Business Internaţional

Banca Centrală Americană ar putea dezlănţui iadul pentru economiile emergente în mai puţin de o săptămână

Membri ai boardului guvernatorilor Rezervei Federale americane: Jerome H. Powell, preşedintele Janet Yellen, Lael Brainard şi vicepreşedintele Stanley Fischer.

Membri ai boardului guvernatorilor Rezervei Federale americane: Jerome H. Powell, preşedintele Janet Yellen, Lael Brainard şi vicepreşedintele Stanley Fischer.

Autor: Bogdan Cojocaru

10.09.2015, 00:07 47247

Analişti şi chiar Banca Mon­dială avertizează că o astfel de decizie va lovi dur economiile emergente, unele deja des­tabilizate de prăbuşirea pre­ţurilor petrolului, altele de plonjonul cotaţiilor materiilor prime şi cea mai mare parte dintre ele de încetinirea economiei Chinei şi de experimentele anterioare ale Fed.

Fed riscă să declanşeze „panică şi confuzie“ pe pieţele emergente dacă decide să majoreze dobânzile în şedinţa din sep­tembrie, a avertizat, într-un interviu acordat Financial Times, economistul-şef al Băncii Mondiale Kaushik Basu. Co­mentariile sale rezonează cu avertismentele date de Fondul Monetar Internaţional. „Economia mon­dială arată atât de şifonată încât dacă SUA alege să acţioneze rapid în mijlocul acestor turbulenţe cred că impactul asupra eco­nomiilor emer­gente va fi destul de rău“, a spus Basu.

Cea mai mare temere este că turbu­len­ţele din economiile emergente, care con­tribuie cu ceva mai puţin de jumătate la economia mondială, se vor propaga în ţările dezvoltate.

„Prima a fost faza de scurgere, cauzată de incapacitatea Vestului de a genera creştere economică şi de folosirea politicilor monetare experimentale, care au subminat creşterea din lumea emergentă“, a explicat pentru FT Mohamed El-Erian, consilier economic al administraţiei Obama şi consilier economic şef al Allianz.

„Faza doi este scurgerea înapoi – slăbiciunile pieţelor emergente care perturbă economiile din Vest şi agravează problemele de acolo“, a adăugat El-Erian.

 

Problema Chinei

Cea mai gravă consecinţă a creşterii dobânzilor în SUA va fi accelerarea ieşirilor de capital din China, sursa turbulenţelor globale recente. Instabilitatea celei de-a doua puteri economice mondiale s-ar putea accentua, atrage atenţia David Lubin, analist la Citi. Acest risc derivă din faptul că băncile străine s-au înghesuit să profite de cererea pentru  credite din China în ultimii şase ani. Crescând dobânzile, Fed taie sursa de finanţare pentru aceşti creditori. O consecinţă ar putea fi că băncile din China îşi vor reduce şi mai mult achiziţiile de obligaţiuni americane. Analiştii estimează că banca centrală chineză a vândut obligaţiuni guvernamentale americane de peste 100 miliarde dolari pentru a susţine yuanul în timpul turbulenţelor cauzate luna trecută de decizia Beijingului de a-şi devaloriza moneda. China este cel mai mare creditor al SUA. Dacă Beijingul îşi lichidează activele americane, va crea probleme de finanţare pentru guvernul SUA şi va pune presiuni ascendente pe dobânzile de pe piaţa americană.

Pentru mulţi investitori, impactul pe care îl are asupra pieţelor dezvoltate încetinirea Chinei şi a economiilor emergente este clar: scăderea preţurilor importurilor şi riscurile deflaţioniste, reducerea cererii pentru expor­turile lor şi slăbirea profitabilităţii compa­nii­lor europene şi americane, dintre care multe se bazează pe ţările în curs de dezvoltare.

Împactul cel mai dur îl vor simţi acele economii care depind de intrările de capital pe termen scurt pentru finanţarea deficitului de cont curent. Turcia, Rusia şi Brazilia sunt doar câteva exemple. De asemenea, com­paniile din ţările emergente au acumulat datorii în monedă străină care vor deveni mai scumpe după deprecierea dolarului. Rezer­vele valutare strânse de băncile centrale ale ţărilor lor le-ar ajuta prea puţin în caz de probleme.

Şedinţă a consiliului de politică monetară al Fed

Şedinţă a consiliului de politică monetară al Fed

 

Sunt economiile emergente deja în criză?

Analiştii Institutului de Finanţe Interna­ţionale cred că plonjonul acţiunilor şi mo­nedelor economiilor emergente din ultimul timp „a atins proporţii de criză“. Neil Shearing, analist la Capital Economics, spune că aceste ţări trec printr-o „criză de creştere“, diferită de „şocurile care s-au propagat pe pieţele financiare ale lumii la sfârşitul anilor ’90, având ca efect prăbuşirea unor bănci importante“.

Criza este cauzată, pe de o parte, de cererea slabă – inversarea fluxurilor de capital, prăbuşirea preţurilor materiilor prime şi încetinirea creşterii creditării -, şi pe de altă parte de probleme precum alocarea greşită a resurselor în China, investiţiile reduse din Brazilia şi Rusia şi reglementarea excesivă din India şi Mexic.   

Pentru David Hauner nu există o criză a ţărilor emergente atât timp cât defaulturile nu devin o îngrijorare majoră. Aceste economii sunt lovite de valuri deflaţioniste care frânează creşterea PIB, rezultatul fiind vânzarea acţiunilor şi monedelor.

 

Blestemul banilor ieftini Şi al foamei de câştig rapid a acţionarilor

Profiturile făcute de companii pe hârtie mulţumită preţurilor acţiunilor răscumpărate au prostit piaţa. Productivitatea creşte lent, iar investiţiile lor în active fixe este la cel mai redus nivel din ultimii 60 de ani, avertizează CNBC.

Companiile americane - şi investitorii - au la dispoziţie banii ieftini oferiţi de Fed, însă ele preferă să-şi răscumpere cu aceşti bani acţiunile. Răscumpărările au fani cu renume: veteranii investitori Carl Icahn şi Warren Buffett le iubesc. Politicieni, precum Hillary Clinton, caută să le descurajeze pentru că irosesc banii acţionarilor pentru a îmbogăţi câteva fonduri de hedge şi investitori activişti. Unii economişti spun că răscumpărările de acţiuni reprezintă o ameninţare serioasă pentru economia SUA deoarece sunt doar un pretext pentru a susţine creşterea preţurilor acţiunilor.

Cum funcţionează răscumpărările? Simplu: companiile îşi cumpără înapoi acţiunile şi îşi majorează astfel „profitul pe hârtie“ – (paper profit – câştig nerealizat dintr-o investiţie calculat scăzând din preţul de piaţă costul investitorului) fără a produce ceva cu valoare tangibilă. Aceste manevre se înmulţesc când pe burse preţurile acţiunilor cresc, iar după Marea Recesiune bursele au fost dopate cu miile de miliarde de dolari aruncate pe pieţe de Fed prin programele de Quantitative Easing.

Din 2004 peste 6.900 miliarde dolari s-au dus pe răscumpărări de acţiuni. Potrivit calculelor Goldman Sachs, răscumpărările au crescut cu 18% în 2015, la peste 600 de miliarde de dolari. Aceste cheltuieli au reprezentat aproape 30% din cheltuielile făcute cu cash. Excluzând anii de recesiune 2001 şi 2008, dividendele şi răscumpărările de acţiuni au reprezentat 85% din veniturile companiilor începând cu 1998. Iar răscumpărări de acţiuni de aproape 2.000 miliarde dolari au ajutat la energizarea pieţei „bull“ începând cu martie 2009. Reticenţa de a creşte investiţiile în capital, în oameni şi produse a lăsat companiilor cele mai vechi fabrici şi echipamente din ultimii 60 de ani. Aceasta ar putea explica productivitatea redusă.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO