Cu Ungaria dând startul unui nou ciclu de majorări de dobânzi în Europa de Est, băncile centrale din regiune arată lumii că, spre deosebire de cele din economiile avansate, nu sunt dispuse să rişte să scape creşterile de preţuri de sub control.
Banca centrală a Ungariei, ţara cu cea mai mare datorie din Europa de Est, cu o monedă predispusă la deprecieri şi cu cea mai rapidă inflaţie din UE, a devenit prima din Uniune care ridică dobânzile după declanşarea pandemiei. Investitorii şi strategii de pe pieţe intuiau de câteva săptămâni în ce direcţie va merge instituţia, ajutaţi şi de semnalele transmise de aceasta. Intuiau, de asemenea, că şi banca naţională a Cehiei va următoarea care face un pas spre înăsprirea politicii monetare, adică spre scumpirea creditului, pentru frânarea inflaţiei.
În ceea ce priveşte Polonia, consensul este că banca centrală de acolo va începe să acţioneze în a doua jumătate a acestui an, cel mai probabil în toamnă. Creşterile salariale de peste 10% fac ca presiunile inflaţioniste să fie prea mari.
Investitorii şi analiştii au fost surprinşi de cât de sus a împins dobânda banca naţională maghiară. Instituţia şi-a majorat dobânda de bază cu 30 de puncte de bază, la 0,9%. Astfel, indicatorul a fost ridicat pentru prima dată în ultimul deceniu, iar banca a asigurat că va acţiona în această direcţie în fiecare lună până când inflaţia nu va mai reprezenta un risc.
De asemenea, guvernatorul băncii centrale György Matolcsy, un aliat apropiat al premierului Viktor Orban, a explicat că dacă nu demonstrează că poate acţiona hotărât, Ungaria riscă să atragă atacuri speculative. Bancherul a mai spus că un buget pentru an electoral (2022) şi dobânzi reale negative sunt un amestec incendiar. Deşi Matolcsy a ajutat cu tot ce a avut la banca centrală politicile economice considerate populiste ale lui Orban, inflaţia a reuşit să aducă neînţelegere între cei doi, premierul insistând pe ieftinirea cât mai mult a creditului.
Banca centrală maghiară a decis în plus să retragă programul prin care furnizează împrumuturi ieftine firmelor, dar a confirmat că va continua să achiziţioneze obligaţiuni guvernamentale, instrumentul prin care după criza anterioară băncile centrale mari impulsionează creşterea economică şi inflaţia şi ţin costurile de finanţare ale guvernelor la niveluri reduse. Actuala criză a forţat şi băncile centrale ale economiilor emergente să recurgă la ceea ce înainte era considerat a fi arma nucleară din politica monetară.
Bloomberg a remarcat că planurile de înăsprire a politicii monetare ale băncii naţionale ungare au fost neclare până acum pentru investitori, oficialii trimiţând pieţelor mesaje ambigue. Schimbarea de direcţie de acum poate să pară una radicală având în vedere că banca maghiară a fost în ultimul deceniu banca centrală emergentă cu cea mai laxă politica monetară. Instituţia a lăsat dobânzile la depozite overnight la -0,05%.
Economistul Liam Peach de la Capital Economics spune că „deoarece revenirea se va întări, iar inflaţia este probabil să accelereze şi mai mult în următoarele decenii, ne aşteptăm la noi majorări de dobânzi în a doua jumătate a acestui an“, cel mai probabil în septembrie şi poate în decembrie.
PIB-ul ungar a crescut probabil cu peste 10% în trimestrul doi, în timp ce inflaţia anualizată a depăşit din nou 5% în luna mai.
Banca centrală a Cehiei, cea care a coborât cel mai mult dobânzile în timpul pandemiei în UE, şi-a început şi ea, ieri, ciclul de majorări. Primul pas a fost cel anticipat, o creştere de un sfert de punct procentual, la 0,5%.
Oficialii instituţiei au spus anterior că perturbările din lanţurile de aprovizionare şi preţurile mai mari ale materiilor prime, cauze principale ale inflaţiei peste tot pe glob, s-ar putea să nu mai persiste mult. Însă cum creşterea preţurilor tatonează limita de sus a pragului de toleranţă de 3%, eforturile băncii ar trebui îndreptate spre a preveni ca factorii globali să influenţeze şi mai mult aşteptările privind inflaţia şi să alimenteze presiuni pe partea de cerere a pieţei locale.
Până acum şefii băncii centrale au ţinut pieţele în şah cu o retorică mai agresivă privind politica monetară, iar analiştii cred că prin prima majorare de dobândă au trimis un semnal că sunt pregătiţi să lupte şi cu armele de politică monetară.
„Cu deficitul de forţă de muncă aproape la fel de mare ca înainte de pandemie şi cu o probabilitate mare de a rămâne aşa, creşterile salariale probabil că vor accelera“, spun analişti de la Societe Generale. „Acest lucru, alături de cheltuirea graduală a banilor economisiţi în criză, ar trebui să ducă la creşterea cererii din partea consumatorilor şi să amplifice presiunile inflaţioniste.“
În Polonia, un membru al consiliului de politică monetară al băncii centrale, Eryk Lon, a asigurat că presiunile inflaţioniste vor începe să dea înapoi în semestrul doi, notează Reuters. Însă Bloomberg atrage atenţia că salariile poloneze cresc mai rapid ca niciodată după 2008, stârnind îngrijorări că inflaţia va fi mai încăpătânată decât ar dori şefii băncii centrale. Salariile medii din industrie au sărit cu 10% în mai, în ritm trimestrial. Ultima dată când salariile au urcat atât de mult, dobânda principală a băncii centrale era de 6%.
În prezent, indicatorul este de 0,1%, iar inflaţia de 4,6% (luna mai). Guvernatorul Adam Glapinski, şi el un aliat al guvernării, a respins în repetate rânduri ideea creşterii dobânzilor. Însă analiştii nu cred că instituţia sa va rezista mult timp pe poziţii fără să intervină. Aşteptările sunt ca banca centrală să lanseze o serie de creşteri de dobândă în a doua jumătate a acestui an, prima decizie fiind să aducă dobânda principală la nivelul de dinainte de criză.
