Business Internaţional

Banii nu aduc fericirea pentru băncile centrale: SUA recunosc după şase ani că achiziţiile masive de active sunt doar gloanţe oarbe, iar Europa – după şase luni. Băncile centrale sunt neputincioase

Banii nu aduc fericirea pentru băncile centrale: SUA...

Autor: Bogdan Cojocaru

07.09.2015, 20:17 2620

Pieţele pariază că Banca Centrală Europeană îşi va arunca în lupta cu stagnarea economică, cu deflaţia şi cu volatilitatea de pe burse întregul arsenal de arme atomice, că va cheltui practic nelimitat pe achiziţiile de active.

Însă la şase luni de când banca centrală a zonei euro a intrat în acest război al devalorizării şi întăririi pieţelor, voci chiar din interiorul instituţiei spun că experimentul deja s-a împotmolit.

În SUA, pionierul programelor de Quanti­tative Easing (achiziţii masive de active cu bani electronici), după şase ani de experimente şi 4.500 miliarde de dolari cheltuiţi, Rezerva Federală recunoaşte că bomba sa nucleară s-ar putea să fi fost la fel de eficientă ca o salvă de obuze de paradă pentru economie. 

Economistul austriac Ewald Nowotny, membru în consiliul guvernator al BCE, a explicat într-un interviu acordat Bloomberg că programul de achiziţii de active al băncii „nu a avut atât de mult succes pe cât am sperat“.

Cauza: insuficiente active diponibile pentru vânzare şi … birocraţia, durata prea mare a procesului de achiziţie. 

 

Eficienţă „limitată“

Pentru Reuters, Nowotny a explicat că „este clar că eficienţa politicilor monetare este limitată“ şi a avertizat că în următoarele luni sau chiar luna viitoare zona euro ar putea intra în deflaţie, tendinţa descendentă a preţurilor care, pe termen scurt, impulsionează puterea de cumpărare a populaţiei, dar pe termen lung erodează profiturile şi puterea de a investi a companiilor, obligate astfel să diminueze cheltuielile, inclusiv cu forţa de muncă.

În SUA, cea mai mare economie a lumii, pentru unii analişti scăderea preţurilor materiilor prime reprezintă un semn al ineficienţei QE. Acest ciclu descendent a început cu două luni înainte ca Fed să-şi pornească programul de achiziţii de obligaţiuni, iar scăderea continuă. Pe o piaţă normală, preţurile se diminuează când cererea scade în raport cu oferta. În SUA, cererea populaţiei, sau cheltuielile, reprezintă 70% din Produsul Intern Brut. Materiile prime sunt cu peste 60% mai ieftine în raport cu maximul atins în iulie 2008.

Stephen Williamson, vicepreşedintele Fed St. Louis, a recunoscut că QE nu a reuşit să-şi atingă obiectivele, potrivit CNBC. „Din câte ştiu, nu există vreo analiză care să confirme că există vreo legătură între QE şi ţintele supreme ale Fed – inflaţia şi activitatea din economia reală. Din contră, există anumite dovezi care arată că QE nu a reuşit să creeze inflaţie. Spre exemplu, în pofida achiziţiilor masive de active din SUA, Fed nu a atins ţinta de inflaţie de 2%“, a spus Williamson. Aceste opinii, care sugerează că achiziţiile nu au impulsionat economia, sunt conţinute într-o analiză elaborată de oficialul Fed. 

 

În loc de inflaţie „bună”, avem deflaţie

Williamson notează că dobânzile 0 implementate încă din 2008 cu scopul de a produce inflaţie „bună” au avut ca efect exact opusul. Bancherul crede, de asemenea, că ghidul intenţiilor sale pe care Fed l-a oferit publicului (forward guidance) nu reprezintă decât un mix de promisiuni încălcate care i-a zăpăcit pe investitori.

Pe de altă parte, prin achiziţiile de active, Fed i-a asigurat pe investitori că nu au fost repetate erorile Marii Depresiuni economice, a explicat Williamson.

Unul din sectoarele în care programul QE se pare că a fost eficient este bursa de acţiuni, unde indicatorul S&P 500 a crescut cu 215% faţă de minimele recesiunii, atinse în martie 2009. “Succesul” de pe burse a fost nociv pentru societate în ansamblul ei. Una din principalele critici aduse QE este aceea că impulsionând bursele a amplificat inegalitatea în ceea ce priveşte distribuirea veniturilor, a avuţiei ţării, făcându-i pe bogaţi şi mai bogaţi. Oricât de mulţi bani ar avea, miliardarii nu pot cheltui atât de mulc cum poate face populaţia. Cheltuieli mai mari din partea populaţiei înseamnă în SUA creştere economică mai puternică. Prea puţini din banii Fed au ajuns în economia reală.

QE se pare că nu are efectele scontate nici în alte ţări. “Elveţia şi Japonia, unde balanţele băncilor centrale sunt mult mai mari, în raport cu PIB-ul, decât în SUA se confruntă cu inflaţie redusă sau chiar deflaţie”, a mai scris Williamson.

În Europa, BCE a intenţionat să inunde, în stil american, sistemul financiar cu lichiditate cumpărând de pe pieţe obligaţiuni în speranţa că va deschide astfel apetitul pentru risc al investitorilor, aşa cum a făcut Fed în urmă cu şase ani, după prăbuşirea catastrofală a băncii americane de investiţii Lehman Brothers. Luna trecută, acţiunile de pe bursele europene au pierdut 526 de miliarde de dolari din valoare.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels


AFACERI DE LA ZERO