Transportul este afacerea cu cea mai mare creştere în Balcani. Un şofer care transportă refugiaţi din tabăra sârbă Presevo până în Croaţia poate câştiga între 50 şi 70 de euro pe zi. Un bilet costă 35 de euro. Liridon Bizazli, albanez care locuieşte în Kosovo, asigură tocmai astfel de „serviciu“. Ca barman, meseria lui, el câştigă doar opt euro pe zi, scrie Deutsche Welle.
Indiferent de cât primeşte, Bizazli spune că nu este mândru de ceea ce face. Uneori îi duce gratuit pe refugiaţii care nu-şi pot permite un bilet de autobuz, în special pe cei care au copii cu ei. „Şi eu am fost refugiat, aşa că îi înţeleg. Aceste transporturi ar trebui să fie gratuite. Europa dă Serbiei bani pentru a-i ajuta pe refugiaţi, însă guvernului nu-i prea pasă“, spune el.
Magazinele şi pieţele de lângă taberele de refugiaţi şi-au extins programul de lucru pentru a profita de cererea creată de fluxul zilnic de 8.000-10.000 de refugiaţi nou-veniţi, cum este cazul Presevo.
Magazinele alimentare şi restaurantele sunt mereu pline cu clienţi, iar preţurile s-au dublat sau chiar triplat pentru unele produse.
„N-am văzut niciodată un hamburger să coste atât de mult nicăieri în altă parte în Serbia“, a explicat Bizazli.
Primele produse nealimentare pe care le caută refugiaţii sunt adesea cardurile SIM, cu ajutorul căruia să ia legătura cu rudele sau cu prietenii lor. În consecinţă, numeroşi localnici vând astfel de cartele în apropierea taberelor, însă şi produse mai puţin obişnuite precum bastoane pentru bătrâni sau pentru persoanele cu probleme de deplasare. Cum iarna se apropie şi ploua tot mai des, mulţi refugiaţi au nevoie de încălţăminte potrivită noilor condiţii. Mulţi dintre ei au probleme din cauza alimentaţiei inadecvate şi a infecţiilor de piele, spune Stefan Cordez, coordonatorul din Serbia de sud pentru organizaţia Doctori fără frontiere. Aceste probleme nu sunt decât oportunităţi pentru localnici. Vânzările de încălţăminte şi de şosete au explodat în apropierea taberelor de refugiaţi.
În efortul de a aduce criza sub control, ţărilor străbătute de migranţi li s-a cerut să-i înregistreze pe nou-veniţi, ceea ce uneori duce la formarea unor cozi lungi de oameni în afara taberelor. Daniela Gabriel, voluntar în tabăra din Presevo, unii şoferi de autobuz au început să colecteze acte de înregistrare de la refugiaţii ajunşi în Croaţia pentru a le revinde celor care vor să evite cozile.
Unii şoferi de autobuz sau de taxi le cer înainte refugiaţilor banii pentru un drum până în Croaţia dar îi lasă pe aceştia tot în Serbia, în alte oraşe, minţindu-i că trebuie “procesaţi” în zone de înregistrare care în realitate nu există. Pentru a-i ajuta pe refugiaţi să evite escrocheriile, Gabriel a lipit semne cu instrucţiuni şi informaţii de bază la intrarea în tabăra Presevo. Informaţiile sunt traduse în mai multe limbi.
Alţi voluntari au declarat că au fost ameninţaţi cu moartea pentru că îi sfătuiesc pe imigranţi să călătorească cu autobuzul pentru a-i evita taximetriştii escroci.
Alexander Travelle, voluntary tot la Presevo, povesteşte cum o familie a fost tâlhărită sub ameninţarea pistolului de un şofer de taxi după ce membrii acestei familii au plătit câte 80 de euro fiecare pentru o cursă până la graniţa cu Croaţia.
Albanezul Bizazli a recunoscut că plăteşte poliţiştilor locali 100 de euro pe săptămână pentru a-l lăsa să vândă bilete de autobuz.
“Dă-le ceea ce vor şi te lasă să faci ce vrei”, spune el. Şi şoferii de taxi au fost observaţi de către mai mulţi voluntari mituindu-i pe poliţişti.
Pe măsură ce vremea devine mai rece, hotelurile şi motelurile aflate în drumul imigranţilor se umplu tot mai mult. Proprietarii îşi aleg cu mare grijă clienţii. Sunt refuzaţi emigranţii care nu pot plăti cu mult peste preţurile normale. În camere s-a depăşit de mult timp numărul normal de clienţi.
