Când Banca Angliei a redus dobânzile şi a anunţat un amplu program de achiziţionare de obligaţiuni în această lună, nicio chiuvetă de bucătărie nu a scăpat nespartă.
Înaintea deciziei, Bank of America Merrill Lynch a emis o notă în care se arăta că „Banca Angliei trebuie să ia toate măsurile posibile“ (Kitchen Sink It“).
După ce lira sterlină s-a apreciat, iar acţiunile britanice au urcat, a apărut o nouă notă: „BOE: ‘Kitchen Sink’ Thrown“, adică banca a folosit toate mijloacele posibile pentru a proteja economia britanică de şocul Brexitului.
Spargerea chiuvetelor s-a alăturat baroaselor, gloanţelor, puterii de foc şi pulberii uscate ca metafore folosite din ce în ce mai frecvent de către băncile centrale cu privire la politica monetară. De la criza financiară, scrie Wall Street Journal, bancherii au recurs la un arsenal în creştere de politici neconvenţionale, iar acest lucru a necesitat inventarea unui vocabular la fel de neortodox.
Unii cer „încetarea focului“, inclusiv economistul Kallum Pickering de la Berenberg Bank, Germania. „Am o problemă cu metaforele: câteodată nu se redă o imagine corectă a ceea ce se întâmplă“, spune acesta. „Mă tem că astfel se întăreşte percepţia că băncile centrale pot face ceva pentru a soluţiona situaţia cu care ne confruntăm“.
Cândva, şefii băncilor centrale pur şi simplu majorau sau reduceau dobânzile. „Primul lucru care mi s-a spus este că central bankingul e plictisitor“, spune economistul David Blanchflower, amintindu-şi momentul când s-a alăturat comitetului de politică monetară al Băncii Angliei în 2006.
În prezent, bancherii centrali vin cu o gamă în creştere de programe de stimulare exotice, ca dobânzi negative şi achiziţii de obligaţiuni.
De la criză, arată o analiză a bazei de date Factiva, referirile în articolele şi în blogurile de politică monetară la cuvinte având legătură cu artileria s-au înmulţit de la 4,600 în 2010 la 7,300 în 2015. Chiuvetele de bucătărie şi baroasele sunt pe creştere.
Metaforele sunt folosite de ceva vreme în central banking. De decenii, oficialii Fed care favorizează condiţii mai relaxate de creditare sunt „doves“ (porumbei), iar cei care vor să înăsprească aceste condiţii sunt „hawks“ (ulii).
David Miles, membru al comitetului BOE până în 2015, a fost descris cu ambii termeni, dar nu s-a identificat niciodată cu niciuna din păsări. „Cineva mi-a spus că porumbeii sunt de fapt animale foarte agresive“, a declarat acesta.
Metaforele sunt promovate de chiar bancherii centrali, cum ar fi Ben Bernanke, care, ca preşedinte al Fed, a vorbit în 2008 de „propria mea bazooka“.
Anul trecut, guvernatorul Băncii Japoniei Haruhiko Kuroda l-a invocat pe Peter Pan, eroul unei cărţi în care copiii care cred că pot zbura zboară. „Din momentul în care te îndoieşti că poţi zbura, nu mai poţi zbura niciodată“, declara acesta cu privire la aşteptările legate de politica monetară neconvenţională.
Poate că bancherii centrali recurg la metafore pentru că nu mai au prea multe opţiuni după ani de politici ultrarelaxate, spune Charles Goodhart, profesor de economie la London School of Economics.
„Exagerările şi înfloriturile sunt o modalitate de a încerca să impresionezi prin limbaj când nu mai poţi impresiona prea mult prin fapte“, spune Goodhart.
