Cu economia zonei euro încetinind, cu temeri că vine recesiunea şi cu inflaţia fără vlagă, toată lumea a aşteptat şi a cerut un ajutor de la Banca Centrală Europeană. Iar Mario Draghi, preşedintele instituţiei care a salvat euro din criza datoriilor suverane, a anunţat măsuri pe placul băncilor şi burselor de acţiuni.
Ieri, BCE a anunţat că va lansa o nouă rundă de credite ieftine pentru bănci, cunoscute ca operaţiuni specifice de refinanţare pe termen lung trimestriale (TLTRO), cea de-a treia începând cu 2016, care se va întinde din septembrie până în martie 2021. Scopul este de a sprijini activitatea de creditare a băncilor din zona euro. Majoritatea experţilor se aşteptau la un astfel de pas. De asemenea, BCE a menţinut dobânzile de politică monetară (dobânda principală de refinanţare la 0%, iar dobânda pentru depozite la -0,4%) şi a indicat că nu va efectua nicio majorare de dobânzi anul acesta. În condiţiile date, investitorii pe burse nu puteau spera la mai mult. În urma anunţurilor, euro s-a depreciat, iar acţiunile companiilor cotate de principalele burse europene şi-au întrerupt declinul de până atunci şi au început să crească.
Totodată, Draghi a livrat ceea ce nimeni nu a vrut, dar era de aşteptat: înrăutăţirea prognozelor de creştere economică. Astfel, BCE şi-a micşorat estimarea de creştere pentru anul acesta de la 1,7% la 1,1%, iar pe cea pentru 2020 de la 1,7% la 1,6%. Însă niciunul dintre membrii consiliului guvernator al BCE nu crede că există vreun risc semnificativ ca economia zonei euro să intre în recesiune, a insistat Draghi. El a precizat că prognozele de creştere au fost modificate notabil în jos deoarece „ne aflăm într-o perioadă de slăbiciune persistentă şi de incertitudine generalizată“.
Opinia generală este că BCE a luat aceste măsuri în condiţiile în care în general băncile centrale inversează cursul normalizării politicii monetare. Spre exemplu, Rezerva Federală americană, cea mai puternică bancă centrală din lume, a semnalat că va lua o pauză cu majorările de dobânzi şi că nu-şi va mai micşora balanţa de active şi pasive, o decizie lăudată de investitorii în acţiuni, scrie CNBC. Problema este că producţia industrială şi exporturile se contractă, iar băncile comerciale par să fie tentate să restrângă creditarea, ceea ce frânează şi mai mult creşterea economică. Pe lângă stimularea creditării, noile fonduri TLTRO pot ajuta băncile să rostogolească împrumuturile TLTRO anterioare. BCE se teme că dacă băncile încep să ramburseze aceste credite, care vor ajunge la maturitate anul viitor, balanţa contabilă i se va micşora rapid, ceea ce înseamnă o înăsprire automată a politicii monetare când economia are nevoie de stimul suplimentar. La conferinţa de presă care a urmat anunţului deciziilor de politică monetară, cineva a remarcat că băncile primesc ajutor când a revenit moda bonusurilor grase pentru bancheri.
Soluţia adoptată de BCE este una prudentă, deoarece o mare parte din încetinirea economică este importată, venind din zone în care banca nu are niciun control. „În timp ce BCE încă mai are ceva muniţie, din arsenal lipsesc opţiunile «uşoare», ieftine“, apreciază analiştii de la BNP Paribas. „Datele recente sunt o provocare pentru punctul de vedere al BCE, că actuala încetinire se datorează în principal unor factori temporari care în curând nu vor mai fi“, continuă analiştii. De fapt, deteriorarea perspectivei macro apare mai cuprizătoare şi de durată mai mare decât credeau specialiştii de la BCE.
Pierre Briancon, jurnalist financiar, scrie într-o opinie publicată de MarketWatch că BCE trebuie să convingă pieţele că este pregătită să acţioneze în cazuri care s-ar putea să nu apară niciodată. El a remarcat că de fondurile TLTRO, pe care BCE le pune la dispoziţia băncilor cu condiţia ca acestea să majoreze creditarea, au nevoie mai ales instituţiile de credit italiene. Briancon notează că unii manageri de bănci europene spun că nu au nevoie de o nouă facilitate TLTRO având în vedere abundenţa de lichiditate din sistemul bancar şi uşurinţa cu care companiile au acces la credit.
Martin Wolf, editorialist la Financial Times, cere BCE să-şi reconsidere planul de înăsprire a politicii monetare. El a remarcat că nimeni nu poate şti cât de serioasă va fi încetinirea economiei globale. Însă zona euro s-a dovedit cea mai vulnerabilă dintre economiile mari ale lumii, dat fiind că motorul principal de creştere, Germania, este expus la exporturi. Probabilitatea ca economia regiunii să intre în recesiune este estimată la 25%. Martin Wolf se teme că spectrul unui default suveran ar putea să reapară. Zona euro este mult mai slab echipată să facă faţă şocurilor externe decât, spre exemplu, Japonia, a treia economie ca mărime din lume, şi ea dependentă de exporturi. BCE nu va fi lăsată niciodată să achiziţioneze obligaţiuni guvernamentale în cantităţile enorme pe care banca centrală a Japoniei le cumpără. Însă deflaţia ar afecta sever eficienţa politicii monetare şi ar crea presiuni severe în anumite state membre ale clubului euro. Chiar şi o inflaţie foarte scăzută este prea periculoasă.
De aceea, BCE a adoptat justificat măsuri excepţionale, precum ajustarea cantitativă. În anii care vor veni, reforme radicale ar putea reduce fragilitatea zonei euro. Deocamdată, povara minimalizării pericolelor cade mai ales în sarcina BCE. Poziţia actuală este îngrijorătoare. Inflaţia de bază s-a împotmolit la 1%, în timp ce dobânda de politică monetară a BCE este practic zero. În aceste condiţii, ce mai poate face BCE dacă un şoc împinge economia într-o nouă recesiune de amploare? O opţiune ar fi ca banca centrală să cumpere obligaţiuni emise de instituţiile UE, cum ar fi Banca Europeană de Investiţii, pentru a sprijini programe uriaşe de investiţii. Cruntul adevăr este că zona euro este foarte aproape de zona de pericol, aşa cum o arată persistenţa inflaţiei slabe şi încetinirea creşterii economice, notează Wolf. Este nevoie de doar un şoc mai puternic pentru a arunca zona euro din nou în criză.
