Numărătoarea inversă a început. Miercuri, premierul britanic Theresa May va activa articolul 50 din tratatul european, declanşând divorţul dintre Londra şi Uniunea Europeană. În centrul negocierilor: statutul de capitală europeană a serviciilor financiare, disputat de Paris, Frankfurt, Amsterdam şi Dublin.
Miza este colosală: venituri de peste 30 miliarde de dolari sunt negociate, iar până la 75.000 de finanţişti londonezi s-ar putea vedea obligaţi să se alăture Uniunii Europene, potrivit unui raport al Oliver Wyman.
Două destinaţii se detaşează în această cursă: Frankfurt şi Dublin. Dublinul este privilegiat, fiind „centru tehnic“ pentru marii jucători anglo-saxoni, prin perspectiva limbii, a mediului fiscal şi a cadrului fiscal similar celui din Londra. Gazdă a Băncii Centrale Europene, Frankfurtul se profilează la rândul său ca viitor business center. Oraşul ar concentra activităţile comerciale ale băncilor.
Şi totuşi, o singură capitală europeană a beneficiat până acum în mod real de un transfer „oficial“: Parisul, cu cei 1.000 de bancheri ai HSBC. De altfel, capitala franceză nu se consideră a fi în afara cursei. „Am avut întâlniri cu mai mult de o sută de bănci şi manageri de active, iar interesul acestora este evident“, subliniază Arnaud de Bresson, care reprezintă Parisul. Şi totuşi, capitalele UE riscă să fie deziluzionate. Transferurile ar putea fi mai limitate comparativ cu miile de locuri de muncă anunţate înaintea referendumului pentru ieşirea Marii Britanii din UE din 2016. Londra, repetă strategii marilor bănci, va rămâne un „hub regional şi internaţional semnificativ“. Banca americană Goldman Sachs a anunţat că în această fază în jur de 100 de poziţii vor fi afectate de Brexit. Aceasta îşi construieşte de altfel un nou sediu în Londra, ca şi Deutsche Bank, care a anunţat la finalul săptămânii trecute că va închiria noi spaţii în capitala britanică începând cu 2023, pe 25 de ani.
Băncile vor să-şi limiteze la maximum costurile şi vor profita de capacitatea de a-şi externaliza pur şi simplu anumite servicii către filiale din Uniune, fără a-şi transfera echipele asociate. „Acest regim poate permite băncilor să-şi menţină echipele de back office în Londra“, potrivit lui Marc Peronne, de la Linklaters.
În Franţa, în special, autorităţile sunt mai flexibile în această privinţă decât Frankfurtul.
Pentru a evita o astfel de situaţie, autorităţile de la Bruxelles se mobilizează pentru a întări atractivitatea economică la nivel mondial a Uniunii Europene ca piaţă unică. Deşi numai 7% dintre europeni au achiziţionat deja un produs sau serviciu financiar în altă ţară europeană, „consumatorii ar trebui să aibă acces la cele mai bune produse propuse în Uniune, şi nu numai în propria ţară“, a subliniat Valdis Dombrovskis, vicepreşedinte al Comisiei pe probleme de stabilitate financiară, servicii financiare.
Comisia Europeană a prezentat rapid un plan de acţiune pentru „suprimarea barierelor naţionale“.
Aceasta a lansat în special consultări de trei luni pentru analizarea posibilităţii creării de noi acorduri specifice pentru activităţi cum ar fi cele din sectorul fintech, care nu ar fi acoperite de un paşaport european, cum sunt deja serviciile de plăţi.
Mai degrabă decât să adopte o poziţie dură şi să rişte să fie izolată, Londra mizează pe calm. Primarul capitalei britanice, Sadiq Khan, se află în turneu în această săptămână în Berlin, Paris şi Madrid pentru a susţine o abordare de cooperare între marile oraşe europene. Aceasta este singura cale, în opinia sa, de a permite companiilor fintech să se extindă la nivel internaţional. Cel puţin din Londra.
catalina.apostoiu@zf.ro
