Companiile din România cu cele mai mari exporturi în Marea Britanie vin din industria auto. Ford şi Dacia îşi vând acolo maşinile. Pentru ele, scenariul unui Brexit fără acord, despre care premierul Theresa May a spus că este oricând posibil, este aducător de veşti proaste: guvernul de la Londra a exceptat de la aplicarea de tarife post-Brexit 87% din importuri, dar nu şi autovehiculele.
În Marea Britanie s-au vândut anul trecut 24.169 de maşini Dacia, marca românească având o cotă de 1% pe piaţa britanică. Dacia Duster exportată este produsă în România. Celelalte modele de Dacia vândute pe piaţa britanică sunt fabricate de Renault în Maroc. Totodată, mulţi dintre producătorii de componente şi piese auto din România sunt furnizori ai constructorilor auto germani. Una din şapte maşini germane ajunge pe piaţa britanică.
De asemenea, Marea Britanie este cea mai mare piaţă de export pentru producătorii români de vinuri. În 2017, 23% din exporturile de vin s-au dus acolo. În planurile sale de a evita scumpiri în lanţ după o eventuală ieşire a ţării din UE fără acord, Londra a exceptat temporar vinul de la impunerea de tarife de import.
Dacă Marea Britanie ar părăsi UE fără un acord comercial, schimburilor comerciale dintre cele două părţi li s-ar aplica regulile Organizaţiei Mondiale a Comerţului, care înseamnă tarife de import. O schemă unilaterală temporară anunţată de guvernul de la Londra, după ce parlamentarii britanici au respins pentru a doua oară acordul de divorţ propus de premierul May, prevede că 87% din toate importurile ţării, în funcţie de valoare, vor fi eligibile pentru acces cu tarife zero, faţă de 80% în prezent, potrivit presei britanice. Însă noul sistem înseamnă că 82% din importurile din UE vor fi libere de taxe, faţă 100% în prezent, scrie metro.co.uk.
Maşinile asamblate vor atrage un tarif de 10,6%, însă niciun impozit suplimentar nu va fi aplicat componentelor auto necesare producătorilor care se bazează pe lanţurile de producţiei de pe continent. Între statele UE nu există tarife de import. Noile taxe înseamnă că o maşină medie importată va costa cu 1.500 de lire sterline mai mult, notează The Guardian.
Cu marjele de profit din industrie adesea în jur de 5%, dorinţa şi capacitatea constructorilor auto şi a dealerilor de a absorbi costurile adiţionale sunt minime, scrie Auto Express. Cel mai probabil, costurile suplimentare vor fi suportate de cumpărători.
Grupul german Volkswagen, liderul la producţia auto la nivel mondial, care are o fabrică în Marea Britanie şi pentru care această piaţă este una dintre cele mai mari, a făcut clar prin ofiţerul de operaţiuni Ralf Brandstaetter că un Brexit fără acord va avea ca rezultat creşterea preţurilor pentru cumpărătorii britanici de maşini VW importate, notează Bloomberg.
Şocul ar lovi greu compania, care tocmai a anunţat că va elimina 5.000-7.000 locuri de muncă până în 2023 pentru a-şi reduce cheltuielile în condiţiile în care încearcă să-şi orienteze strategia de dezvoltare spre software, dintre hardware, cu scopul de a insista mai mult pe producţia de maşini electrice. VW are o fabrică în Marea Britanie.
Un grup de lobby pentru industria germană a spus că incertitudinile din jurul Brexitului „devastează“ relaţiile economice ale Marii Britanii cu partenerii europeni şi că mulţi cumpărători de produse englezeşti caută activ alte surse de aprovizionare.
În prezent, companiile germane nu mai semnează contracte de furnizare pe termen lung cu firme britanice şi îşi fac rezerve de produse atunci când este posibil, a explicat Holger Bingmann, preşedintele asociaţiei exportatorilor şi vânzătorilor en-gros din Germania, adică BGA. „Există o cantitate incredibilă de incertitudine, în condiţiile în care probleme fundamentale privitoare la documentaţia vamală sau la înregistrarea produselor nu au fost rezolvate“, a spus Bingmann. „Până şi companiile britanice ne întreabă ce este de făcut.“ Un sfert din companiile germane intenţionează să-şi reducă personalul din Marea Britanie dacă Londra nu este capabilă să obţină un acord de Brexit. Noul regim tarifar nu se va aplica ţărilor cu care Marea Britanie are deja un acord de comerţ liber şi celor 70 de economii în dezvoltare care au acces preferenţial la piaţa britanică.
Ca membru al UE, Marea Britanie participă la circa 40 de acorduri de comerţ liber cu peste 70 de state, potrivit datelor guvernamentale. Însă până în prezent Londra nu a reuşit să încheie decât şase acorduri de „continuitate“, cu Israel, Autoritatea Palestiniană, Elveţia, Insulele Feroe, cu economii din regiunile Africa de Sud şi Est şi cu Chile.
Printre celelalte importuri sensibile cărora li se vor aplica tarife se numără carnea de vită, de porc, de pasăre şi unele produse lactate. Scopul taxelor este protejarea fermierilor britanici şi a producătorilor de importurile ieftine.
Marea Britanie este protejată în prezent în acest sens de tarifele aplicate de UE importurilor din afara spaţiului comunitar. După un Brexit dur, vor fi taxate şi produsele importate din UE.
De asemenea, vor fi introduse tarife de import pe produse ceramice, fertilizatori, combustibili - bunuri susceptibile de practici de dumping şi subvenţii de stat -, banane, zahăr din trestie de zahăr şi anumite tipuri de peşte şi preparate din peşte. Cele mai mari tarife vor lovi carnea de pasăre (60%) şi carnea de vită (53%). Tarifele vor fi aplicate pe o perioadă de 12 luni de la ieşirea Marii Britanii din UE fără acord.
„Această abordare echilibrată va ajuta la sprijinirea locurilor de muncă din Marea Britanie şi la evitarea unor posibile scumpiri care ar lovi cel mai dur în cele mai sărace gospodării“, a spus ministrul politicilor comerciale George Hollingbery. „Reprezintă o liberalizare modestă a tarifelor.“
Directorul general al Confederaţiei Industriei Britanice Carolyn Fairbairn a atacat planurile guvernului şi a spus că scenariul unui Brexit fără acord ar echivala cu „o lovitură de baros“ pentru economia britanică. „Ce auzim reprezintă cea mai mare schimbare a condiţiilor de comerţ pentru această ţară din ultimele două secole impusă fără consultări cu companiile şi fără timp de pregătire“, a declarat Fairbairn. „Nu aşa se conduce o ţară.“ Printre produsele netarifate figurează şi oţelul, ceea ce a înfuriat sindicatele din industria de profil. „Theresa May şi guvernul ei trebuie să pună capăt vandalismul economic care ameninţă locuri de muncă şi mijloace de trai eliminând posibilitatea unui Brexit fără acord şi obţinând comerţ fără tarife cu UE“, a spus Steve Turner, secretar general asistent la sindicatul While Unite. „Industria britanică a oţelului a fost împinsă pe marginea prăpastiei de potopul de oţel ieftin chinezesc, în timp ce industria anvelopelor se luptă pentru a supravieţui în faţa alternativelor inferioare venite de peste mare şi care inundă piaţa.“
Leonid Bershidsky, editorialist la Bloomberg, crede că Marea Britanie îşi pregăteşte întoarcerea în secolul al XIX-lea prin experimentarea cu comerţul liber unilateral la dimensiuni nemaivăzute de la retragerea tarifelor pe produse agricole în 1846. Cei care au propus această soluţie - economiştii pro-Brexit - argumentează că comerţul liber unilateral va face preţurile mai mici pentru consumatori şi va forţa firmele că concureze mai bine, îmbunătăţindu-şi productivitatea. Ieftinirea importurilor de cereale din secolul al XIX-lea a împins preţurile pâinii în jos, a permis industriaşilor să micşoreze salariile şi a ajutat industria să înflorească. Marea Britanie a devenit rapid cea mai industrializată economie din lume. Însă în vremurile actuale, tarifele nu mai sunt atât de importante. Alte bariere, cum ar fi controale vamale, subvenţii, politici de achiziţii publice şi standarde sanitare pot ţine Marea Britanie departe de pieţele din UE. Bershidsky este specializat în Europa de est.
