Cel mai mare partid prorus din Bulgaria, Renaşterea, a cerut ca ţara să părăsească Uniunea Europeană şi NATO şi să se alăture BRICS, o coaliţie a celor mai mari economii emergente asociată în prezent cu planurile Rusiei şi Chinei de a contracara influenţa geopolitică, financiară şi economică a Occidentului. Bulgaria este cea mai săracă ecomomie din UE şi se confruntă de câţiva ani cu o criză guvernamentală.
Renaşterea este un partid puternic în parlamentul bulgar şi a cerut un referendum pentru amânarea intrării Bulgariei în zona euro până cel puţin după 2043. Această ţară nu are asigurată trecerea la euro deoarece nu îndeplineşte condiţiile necesare, însă ce a cerut Renaşterea arată una din tendinţele care ţin economia pe loc. Formaţiunea prorusă bulgară caută să profite astfel de senzaţia produsă de Moscova când a anunţat recent că Turcia, ţară membră a NATO, a iniţiat procedurile pentru a deveni membru al BRICS.
Surse apropiate situaţiei au spus pentru Bloomberg că Turcia a făcut acest pas pentru a-şi extinde influenţa şi făuri legături dincolo de aliaţii tradiţionali din Vest. Presa proguvernamentală turcă a citat Bloomberg când a tratat subiectul, iar ulterior partidul preşedintelui turc Recep Tayyip Erdogan a explicat că Ankara nu a făcut paşi concreţi în acest sens, dar direcţia aceasta este. BRICS, iniţial compusă din Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud, este acum în plină expansiune, cuprinzând pe lângă statele fondatoare Emiratele Arabe Unite, Iran, Egipt şi Etiopia.
O ţară cu un statut incert în cadrul organizaţiei este Arabia Saudită. Argentina, supraîndatorată şi în criză, a oprit demersurile de a adera în ultimul moment. Valul de expansiune este ceva nou în istoria de 15 ani a BRICS şi a luat amploare odată cu intensificarea eforturilor Beijingului de a inversa polii de influenţă geopolitică, financiară şi economică în favoarea sa. Adică de curând. Observatorii spun că expansiunea s-a făcut de fapt la presiunile Chinei, de departe cea mai mare putere financiară şi economică, lăsând Rusia şi Brazilia frustrate că astfel li se diluează influenţa în organizaţie.
Turcia are propria agendă geopolitică şi economică în care nu ezită, atunci când îi foloseşte, să demonizeze Vestul, să placheze China cu măsuri protecţioniste, să doboare avioane militare ruseşti şi să acuze Arabia Saudită de sentimente antiturce. Turcia şi Iran poartă una cu alta un război indirect. Propria agendă o au şi saudiţii, de asemenea în război cu Iranul şi în căutarea supremaţiei în Orientul Mijlociu. Egipt este într-o criză economică profundă. Economia Braziliei trece printr-o perioadă bună, dar este dependentă de agricultură şi de datorie.
BRICS nu este o uniune economică, nu în sensul UE. Nu este nici o alianţă de apărare, cum este NATO. Inima organizaţiei este Noua Bancă de Dezvoltare (New Development Bank), o instituţie financiară cu sediul în China care finanţează proiecte de dezvoltare în economii emergente folosind pe cât de mult posibil credite în alte monede decât cele occidentale.
Acesta este scopul, diminuarea influenţei dolarului în favoarea monedelor emergente. Ponderea yuanului în afacerile internaţionale ale Chinei a stabilit recent un nou record. Banca este condusă de Dilma Rousseff, fostă preşedintă a Braziliei, pusă sub acuzare că a ascuns fraudulos, folosind credite bancare, adevărata dimensiune a deficitului bugetului federal al ţării sale.
Preşedinţia băncii este deţinută prin rotaţie de statele membre ale organizaţiei. Unul dintre cele mai notabile proiecte în care banca BRICS s-a implicat recent este finanţarea refacerii infrastructurii în regiunile Braziliei lovite în primăvară de furtuni fără precedent. Împrumuturile primite de Brazilia au fost în dolari, ceea ce arată cât de greu este pentru banca BRICS să se îndepărteze de moneda Americii. Finanţarea în dolari tinde să facă mai grea povara datoriei externe.
Instituţia are ca membri, pe lângă ţările fondatoare, şi pe Egipt, EAU, Uruguay şi Bangladesh. Iran nu apare pe lista oficială, dar negocieri pentru ca această ţară să se alăture băncii au fost. Noua Bancă pentru Dezvoltare este descrisă ca şansa Sudului Global şi a altora de a se rupe de FMI şi de Banca Mondială, instituţii unde domină greutatea SUA datorită dimensiunii economiei americane (puterea de vot depinde de mărimea economiei şi nu de cea a populaţiei), şi de a rescrie regulile finanţării dezvoltării globale.
Dar este o şansă mică pentru că banca în sine este mică dacă este comparată, ca putere financiară, cu FMI şi BM. Însă accesul la finanţare este mai facil decât la instituţiile occidentale. Poate că acest lucru reprezintă un punct de atracţie pentru Turcia, care, cu moneda destabilizată cronic, caută investiţii atât din China, cât şi din Arabia Saudită.
