Timp de decenii, căsătoriile urcau pe scara educaţiei – bărbaţii foarte pregătiţi se căsătoreau cu femei mai puţin şcolite. Azi, direcţia s-a inversat: femeile sunt cele care aleg parteneri „mai jos” în ierarhia academică.
În trecut, era destul de comun ca bărbaţii foarte educaţi din Statele Unite să se căsătorească cu femei mai puţin educate. Dar începând cu mijlocul secolului XX, pe măsură ce tot mai multe femei au început să urmeze studii universitare, căsniciile păreau să se îndrepte într-o direcţie mai egalitară, cel puţin dintr-un punct de vedere: tot mai mulţi bărbaţi şi femei formau cupluri cu parteneri egali din punct de ve-dere educaţional. Această tendinţă, însă, pare să se fi blocat şi chiar să se fi inversat în ultimii ani.
Diferenţele de educaţie între partenerii heterosexuali cresc din nou. Iar de data aceasta? Femeile sunt cele care „se căsătoresc în jos”, este concluzia unui articol amplu publicat recent de The Atlantic. Cercetătorii dezbat dacă mariajul între parteneri cu acelaşi nivel de educaţie – numit homogamie – este în declin. Însă un lucru este clar: fenomenul femeilor care se căsătoresc cu bărbaţi mai puţin educaţi decât ele – numit hipogamie – este în creştere. De fapt, femeile sunt acum mai predispuse să se căsătorească cu un bărbat mai puţin educat decât sunt bărbaţii să se căsătorească cu o femeie mai puţin educată. Christine Schwartz, profesoară de sociologie la Universitatea din Wisconsin–Madison, a oferit date privind profilul educaţional al cuplurilor heterosexuale căsătorite între 1940 şi 2020. Potrivit calculelor ei, în 2020, soţii şi soţiile aveau acelaşi nivel general de educaţie în 44,5% dintre căsătorii, în scădere faţă de peste 47% la începutul anilor 2000. Dintre căsătoriile mixte educaţional, majoritatea – 62% – erau hipogame, în creştere faţă de 39% în 1980.
Calculând uşor diferit, Benjamin Goldman, profesor de economie la Universitatea Cornell, a descoperit că printre americanii născuţi în 1930, 2,3% erau într-o căsnicie în care femeia avea o diplomă universitară de patru ani şi bărbatul nu. În rândul celor născuţi în 1980, cifra a crescut la 9,6%. (Această tendinţă nu este specifică doar SUA – hipogamia devine mai frecventă la nivel global.) Este o perioadă fragilă pentru relaţiile de gen în Statele Unite. Femeile şi bărbaţii tineri par să se îndepărteze din punct de vedere politic. Tot mai puţini oameni se întâlnesc, se căsătoresc sau au copii. Unii comentatori susţin că nu există suficienţi bărbaţi „potriviţi” pentru standardele femeilor moderne educate. În acelaşi timp, o zonă tot mai vocală a internetului – aşa-numita „manosferă” – afirmă că progresul femeilor este de vină pentru toate dificultăţile cu care se confruntă bărbaţii singuri şi dezorientaţi. Şi totuşi, în ciuda temerilor că între femei şi bărbaţi se deschide o prăpastie, creşterea numărului de cupluri hipogame sugerează că unii oameni continuă să facă ceea ce au făcut dintotdeauna: să formeze cupluri în ciuda diferenţelor şi să găsească o cale de a convieţui. „Es-te clar”, a spus Goldman, „că înţelegerea acestor dinamici este esenţială pentru a înţelege viitorul căsniciei.”
