Turul Franţei este un fenomen istoric şi global. În fiecare an, fani din peste 180 de ţări vin pentru a urmări cursa, scrie The Hustle. Însă, în ciuda acestei popularităţi, aspectele ce ţin de economia sportului sunt în mare parte învăluite în mister.
În ultima jumătate de veac, Tour de France a avut ca patron Amaury Sport Organisation. Deşi nu vinde bilete la această competiţie sportivă, organizaţia particulară reuşeşte să obţină în fiecare an, cu fiecare eveniment, undeva între 60 de milioane şi 150 de milioane de dolari. Suma este secretă. Competiţia are de obicei peste 20 de etape, iar fiecare dintre acestea are un câştigător. Cine câştigă o etapă va purta un tricou galben. La una din ediţiile recente, o companie financiară a plătit nu mai puţin de 12 milioane de dolari pentru a-şi avea numele scris pe tricoul liderului.
Acestea sunt doar câteva din cifrele enorme care se învârt în jurul celei mai urmărite competiţii sportive din lume.
În fiecare an, peste 150 de reprezentanţi ai elitei ciclismului mondial se întrec pe căţărări imposibile, până la vârfuri de peste 2.500 de metri, în jos pe pante ameţitoare, în etape de anduranţă de peste 200 de kilometri. Sunt peste 20 de zile de concurs, sudoare şi uneori sânge, cu doar două zile de odihnă – dar tot în şa, desigur. În 2022, bestiile aerodinamice cu sau pe două roţi au acoperit 3.328 kilometri. Viteze medii de 45-50 de kilometri pe oră sunt ceva obişnuit. Concurenţii urcă la deal cu viteze de care unui ciclist obisnuit i-ar fi frică la vale. Emoţii dau privitorului bestiile devenite bolizi la 100 de kilometri pe oră. Sponsorii şi steagul de pe tricou nu le mai vede nimeni. Iar privitorii, la televizor sau înghesuiţi pe marginea drumului, sunt mulţi, mai mulţi decât la oricare alt sport.
Cum se câştigă însă bani din Turul Franţei – un eveniment care este gratuit pentru public? Cum funcţionează modelul de sponsorizare al unei echipe profesioniste de ciclism? Şi cum influenţează toate acestea modul în care cicliştii aleg să concureze? Cea mai importantă cursă a ciclismului mondial s-a născut din nevoi financiare. La începutul secolului al XX-lea, un ziar francez numit L’Auto se chinuia să rămână pe linia de plutire. Angajaţii ziarului au fost rugaţi să găsească modalităţi de a mări numărul de cititori – iar Géo Lefèvre, un scriitor sportiv în vârstă de 26 de ani, a venit cu ideea organizării celei mai mari curse de ciclism pe care a văzut-o vreodată ţara. Lansat în 1903, Turul Franţei a fost succes imediat.
