CÅND ELON Musk poate oferi 40 miliarde dolari pentru Twitter, podurile sunt demontate pentru a permite trecerea megaiahturilor, iar bogaţii devin tot mai bogaţi, ceva nu este în regulă, susţine un grup de filosofi, scrie Deutsche Welle.
Unii ar spune că nu poţi fi niciodată prea bogat, însă inegalitatea economică în creştere îi face pe din ce în ce mai mulţi oameni să considere că acest lucru nu este corect. Unii sunt prea bogaţi.
Există o listă lungă de economişti, filosofi şi lideri care au tratat problema redistribuţiei avuţiei de-a lungul secolelor. Sisteme politice întregi au fost clădite în jurul ideii de egalitate şi de a împărţi.
Limitarismul economic este un concept ce analizează ideea că nimeni nu ar trebui să fie excesiv de bogat. Acesta se concentrează pe efectele negative şi riscurile de a avea persoane superbogate. Discutând inegalitatea, acesta nu analizează problemele sărăciei, ci se concentrează pe faptul de a avea prea mult. Impunerea unei limite superioare asupra avuţiei pe care o singură persoană o poate acumula nu este menită a fi o pedeapsă, ideea fiind de a încuraja schimbări pozitive pentru sistemul economic şi populaţie în general. În plus, la un anumit punct, banii în exces nu mai contribuie la starea de bine sau la o viaţă înfloritoare. Câteva milioane de dolari ar trebui să fie suficiente în majoritatea cazurilor.
Ingrid Robeyns, de la Universitatea Utrecht din Olanda, este cea care promovează conceptul. Acesta a generat reacţii diferite la nivel global. „În Europa, publicul este de acord cu multe dintre argumentele limitarismului, spre deosebire de SUA“, arată Robeyns. „Parte a culturii tradiţionale americane are legătură cu ideea visului american, credinţa că oricine are şansa de a deveni foarte bogat dacă se străduieşte suficient“.
Moralitatea este în centrul limitarismului.
Când este moral necesar să se intervină într-o economie de piaţă spre beneficiul societăţii ca întreg?
În linii mari, Robeys argumentează că limitarismul este construit pe doi piloni principali: protejarea democraţiei şi soluţionarea nevoilor urgente ale societăţii care necesită acţiuni colective, ca schimbările climatice. Din perspectiva inegalităţii politice, limitarismul se teme că inegalitatea poate submina democraţia.
Nu este vorba doar de bani. Susţinătorii limitarismului economic spun că bogaţii sunt un pericol pentru mediu pentru că produc amprente CO2 enorme. Utilizând banii în exces ai celor bogaţi, guvernele pot investi în sisteme de protecţie a cetăţenilor de vremea extremă, sau ar putea fi construite capacităţi suplimentare de energie regenerabilă, sau tehnologii mai bune.
Unii critici spun că limitarismul nu merge suficient de departe, în timp ce alţi filosofi şi economişti se opun ferm ideii limitării avuţiei.
Pentru Robeyns, există probleme din lumea reală în implementarea ideilor sale. Mai întâi, este aproape imposibil să ajungi la o definiţie universală a ce înseamnă să fii prea bogat. În al doilea rând, chiar dacă acest lucru ar fi posibil, cum s-ar putea colecta banii în exces?
„Ideile pot schimba istoria. Unele o fac, altele nu“, concluzionează Robeyns. Poate că ideile sale nu sunt populare în unele părţi, dar cel puţin acestea îi fac pe oameni să se gândească la inegalităţi.
