Organizaţia Democratic Socialists of America (DSA), considerată acum câţiva ani un grup marginal, are astăzi aproape 130.000 de membri, faţă de doar 5.000 în urmă cu 15 ani. Iar membrii ei ajung tot mai des să reprezinte Partidul Democrat în alegeri şi să câştige, scrie FT.
„Oamenii spun, practic: OK, capitalismul nu funcţionează. Atunci ce altceva mai rămâne?”, a declarat Megan Romer, co-preşedinta a DSA.
Organizaţia care promite locuinţe accesibile, asigurări medicale universale, facultate gratuită pentru toţi şi taxe mai mari pentru miliardari, câştigă tot mai mult teren în rândul tinerilor votanţi, sătui de reţetele economice tradiţionale.
Un sondaj Gallup de anul trecut arată că 66% dintre democraţi privesc socialismul într-o lumină pozitivă, faţă de doar 50% în 2010. Un sondaj separat, realizat de The Economist/YouGov în luna iunie, a găsit că 62% dintre democraţi ar vota pentru un candidat care se declară socialist democrat.
E o schimbare surprinzătoare pentru o ideologie care, până de curând, era considerată un cuvânt tabu în politica americană, aproape o insultă la adresa individualismului aspru care a definit mereu idealul american. Victoria lui Zohran Mamdani la primăria New York, anul trecut, a fost considerată însă punctul de cotitură.
Anul acesta, membri DSA au câştigat competiţiile interne ale Partidului Democrat în New York, Denver, Philadelphia şi Washington DC, deseori în faţa unor candidaţi moderaţi susţinuţi chiar de conducerea partidului.
Nu a fost, totuşi, un succes total. Săptămâna aceasta, Francesca Hong, membră DSA, a pierdut cursa pentru desemnarea drept candidată democrată la guvernatoratul statului Wisconsin, în faţa unei rivale moderate, campania ei fiind afectată de un vechi mesaj pe reţelele sociale în care susţinea anularea sărbătorii Thanksgiving.
Astfel de excese ideologice le-au oferit republicanilor muniţie pentru a desemna DSA drept un grupr extremist, cu atât mai uşor cu cât platforma organizaţiei include, printre altele, desfiinţarea poliţiei şi a închisorilor.
Vorbind la Las Vegas luna aceasta, preşedintele Donald Trump a spus că Partidul Democrat este acum plin de „comunişti” care „vor să ducă ideologia lor ruinătoare şi mortală, a mizeriei şi sărăciei, în fiecare stat din America”.
Ironic, unele idei economice ale DSA încep să apară şi în tabăra republicană. Trump a spus că administraţia sa ia în calcul preluarea unor participaţii la companii importante de inteligenţă artificială şi a interzis marilor investitori instituţionali să mai cumpere locuinţe unifamiliale, ca parte a răspunsului la criza costului locuinţelor. Vicepreşedintele JD Vance, care se descrie drept „pro-muncă”, a mers şi mai departe, spunând că SUA ar trebui să întărească sindicatele.
„Sunt doar scandalagii, nu rezolvă probleme. Au declarat război democraţilor cu bun simţ, ceea ce va duce doar la mai mult blocaj, disfuncţionalitate şi familii muncitoare care plătesc preţul”, a scris pe X congresmanul democrat Josh Gottheimer, în luna iunie.
Experţii spun că astfel de candidaţi au totuşi atractivitate redusă în rândul votanţilor moderaţi din statele-cheie, cei care decid, de fapt, soarta alegerilor naţionale.
„Unii dintre aşa-zişii socialişti democraţi mai radicali au fost aleşi în districte extrem de liberale din New York... de oameni cu studii superioare, nu de clasa muncitoare”, a spus Theda Skocpol, profesoară de ştiinţe politice la Harvard.
Concluziile ei sunt confirmate de un sondaj naţional realizat luna aceasta de Financial Times şi Focaldata. Când au fost întrebaţi despre principalele priorităţi, democraţii au numit probleme economice clasice, inflaţia, locurile de muncă, protejarea programelor sociale precum securitatea socială şi Medicare. Temele progresiste preferate au fost mult mai puţin populare.
„Sunt supăraţi pe Trump, dar nu doar pe el, sunt supăraţi în general, iar unii dintre ei răstoarnă mesele votând pentru cei mai radicali candidaţi. Dar asta nu înseamnă că vor socialism”, a explicat Matt Bennett, cofondatorul think-tank-ului Third Way.
Fenomenul are şi rădăcini istorice mai adânci. În 1912, candidatul Partidului Socialist, Eugene Debs, a obţinut peste 900.000 de voturi la alegerile prezidenţiale, adică 6% din total. Isteria anticomunistă din anii 1920 şi vânătoarea de vrăjitoare de comunişti din anii 1950 au împins însă mişcarea aproape de irelevanţă. Potrivit lui Michael Kazin, profesor de istorie la Georgetown, socialismul nu a prins niciodată în SUA la fel de puternic ca în Europa, din cauza succesului capitalismului american, a absenţei unui trecut feudal şi a consolidării timpurii a sistemului bipartit, care a strivit partidele marginale. Mai important, spune el, principala linie de diviziune socială din America a fost întotdeauna rasa, nu clasa.
Criza financiară din 2008 a schimbat însă lucrurile pentru o generaţie întreagă.
„Mulţi milenials au crescut cu speranţa că, dacă muncesc din greu, vor avea o viaţă mai bună decât părinţii lor. Practic nimeni nu a trăit asta”, a spus Gustavo Gordillo, co-preşedintele filialei DSA din New York, care leagă acest moment de naşterea mişcării Occupy Wall Street din 2011, de campania lui Bernie Sanders din 2016 şi de victoria-şoc a Alexandriei Ocasio-Cortez din 2018.
„Dacă ai o societate extrem de inegală, vei avea un răspuns egalitarist de un fel sau altul. Iar din a doua jumătate a secolului XIX, cel mai comun nume pentru acel răspuns a fost socialismul”, a spus Bhaskar Sunkara, editorul revistei socialiste Jacobin.
Căderea Uniunii Sovietice şi dispariţia comunismului au eliminat, de asemenea, o mare parte din bagajul istoric negativ asociat socialismului.
„Nu mai sperie oamenii la fel de tare, mai ales pe tinerii care au crescut după Războiul Rece. Dacă îi întrebi ce înseamnă socialismul, îţi vor spune: un stat social mai mare, statul care are grijă de oameni. Nu înseamnă renunţarea la capitalism”, a explicat Kazin.
Mandatul lui Mamdani la New York a făcut poate cel mai mult pentru îmbunătăţirea imaginii socialismului, spune Grace Mausser, co-preşedinta filialei DSA din New York. De când a preluat funcţia, primarul de 34 de ani şi-a mulţumit susţinătorii extinzând serviciile gratuite de îngrijire a copiilor şi supervizând un plafon larg al chiriilor.
„Putem arăta spre New York şi spune că un primar socialist şi-a respectat promisiunile. Am făcut progrese reale, şi asta în doar şapte luni”, a spus Mausser.
Influenţa DSA se extinde deja dincolo de fortăreaţa ei tradiţională din „coridorul comunist” din Brooklyn şi Queens. Organizaţia deschide filiale noi în zone conservatoare, precum Carolina de Nord şi vestul statului Texas, are consilieri locali în San Antonio şi Corpus Christi şi un reprezentant socialist democrat în legislatura statului Georgia, într-o suburbie a oraşului Atlanta.
Mişcarea încearcă, în acelaşi timp, să-şi contracareze imaginea austeră printr-o strategie surprinzătoare: mai puţină ideologie, mai multă distracţie. Petreceri pe plajă, grătare şi seri de filme au devenit instrumente de recrutare la fel de importante ca discursurile politice, iar filme precum „The Hunt for Red October”, care înfăţişează comuniştii drept „cele mai proaste şi mai ridicole caricaturi de personaje negative”, s-au bucurat de mare popularitate la aceste evenimente.
