Peste 200 de salvatori au fost mobilizaţi în weekend pentru recuperarea unor mineri prinşi, unii la 900 de metri adâncime, în mina de cărbune Zofiowka, care s-a prăbuşit din cauza unui cutremur. Mai mulţi mineri au murit în accident. Munca salvatorilor a fost îngreunată de nivelul ridicat de metan din galerii.
Premierul polonez Mateusz Morawiecki s-a deplasat la faţa locului şi a asigurat că salvatorii lucrează nonstop şi folosesc cel mai bun echipament pentru a ajunge la oamenii prinşi în subteran.
În decembrie anul trecut Morawiecki, recent instalat la conducerea guvernului, spunea despre cărbune că „este fundaţia sectorului polonez al energiei şi nu putem, şi nici nu vrem, să-l abandonăm“.
La câteva săptămâni după discursul premierului, trei grupuri de construcţii, printre care un consorţiu format din GE Power şi Alstom Power Systems, au prezentat oferte pentru construirea unei termocentrale pe cărbune - Ostroleka - pentru companiile de stat Energa şi Enea. Energa a reînviat proiectul Ostroleka în 2016 ca răspuns la planul guvernului PiS de a păstra cărbunele ca sursă de bază de energie pe termen lung, notează Reuters.
Premierul anterior, Beata Szydlo, tot din PiS, declara că „vrem să construim industria poloneză a energiei şi economia pe baza unui mix energetic sigur unde antracitul şi lignitul vor avea un loc principal“. Lignitul este cel mai poluant cărbune. Beata Szydlo este fiică de miner.
Partidul PiS s-a poziţionat ca protector al minerilor polonezi, în număr de aproape 100.000 în 2015, potrivit Euracoal, o asociaţie de lobby a industriei miniere europene. Compania de stat poloneză PGG, rămasă cea mai mare companie de minerit de cărbune din UE, este membru al Euracoal. PGG contribuie cu 60% la producţia de cărbune a Poloniei.
În prezent, Polonia este cel mai mare producător de energie din cărbune din UE, iar cărbunele continuă să domine mixul de energie, având o pondere de 50%. Cărbunele contribuia anul trecut cu 78% la totalul generării de energie, faţă de 84% în 2016.
Polonia intenţionează să-şi majoreze producţia de cărbune prin investiţii în noi mine, inclusiv de lignit, scrie într-o opinie publicată de Forbes Anna Mikulska, colaborator al Centrului pentru Studii de Energie al Universităţii Rice din SUA.
Polonia are cea mai mare termocentrală pe cărbune din Europa şi încă se mai construiesc termocentrale acolo. La centrala PGE Opole se mai adaugă două unităţi care folosesc cărbune. Proiectul va aduce suplimentar
1.800 MW centralei şi face parte dintr-un plan de majorare a producţiei de energie din cărbune prin unităţi noi cu 10 GW.
Centralele ar urma să fie alimentate cu cărbune din mine noi sau mine vechi extinse de adâncime sau deschise care au rezerve estimate la 3,2 miliarde de tone de lignit şi mai multe sute de milioane de tone de antracit, un cărbune superior. Aceasta face ca Polonia să fie de departe cea mai mare sursă de creştere a industriei europene a cărbunelui, după cum a remarcat revista Power. Acestea sunt planurile guvernului. O analiză a ONG-ului Health and Environment Alliance (HEAL) a găsit că termocentrala poloneză de la Belchatow este cea mai poluatoare din UE.
Criticii arată că aproximativ 80% din minele de cărbune poloneze sunt neprofitabile, producând pierderi anuale de peste un miliard de euro. Cele mai multe mine sunt în zone dens populate şi de aceea acum sunt mai greu, şi mai scump, de exploatat şi de extins.
În această iarnă s-a vorbit chiar de o criză a cărbunelui deoarece PGG nu a reuşit să-şi atingă anul trecut ţintele de producţie. De aceea, Polonia, dependentă de cărbune, importă cărbune. Anul trecut, circa 20% din cărbunele utilizat a fost importat, cea mai mare parte din Rusia, o ţară de care Polonia se fereşte pe cât de mult posibil. De puţin timp, Polonia importă cărbune şi din SUA. Cu cărbunele importat, mai scump, sunt aprovizionate locuinţele. Guvernul nu permite companiilor energetice de stat să ardă cărbune cumpărat din alte ţări.
Cărbunele are un rol important nu numai în mixul energetic al Poloniei, ci şi în inima colectivă a naţiunii, scrie Anna Mikulska. Industria cărbunelui a fost privită mereu cu respect, dacă nu chiar romanţată. La fel este şi acum. Aceasta cu toate că în ultimii 20 de ani industria minieră a fost subfinanţată. Bogdan Cojocaru
Într-un studiu din 2016 al Centrului de cercetare a opiniei publice s-a calculat că minerii se bucură de un grad de respect de 82%, faţă de 80% în cazul profesorilor şi de 74% în cazul medicilor. De asemenea, minerii au beneficit de salarii şi pensii mai mari decât media naţională. În plus, minerii sunt bine organizaţi în sindicate cu puternice influenţe politice. Guvernul ştie că orice decizie care pune în pericol viitorul mineritului va fi întâmpinată cu proteste dure. În 2015 minerii au ameninţat că pun capăt guvernării de atunci conduse de Ewa Kopacz. O lege nouă prin care s-ar restructura cea mai mare companie de minerit a fost întâmpinată cu proteste din partea minerilor şi a sindicatelor lor. Demonstranţii se temeau că legea ar fi dus la închiderea a patru mine din Silezia Superioară. În cele din urmă, guvernul a promis că va ţine deschise toate minele. Nervozitatea minerilor este întemeiată. Un val de închideri de mine din anii 1990 a redus numărul exploatărilor de la 70 la 30 (în 2014), iar liderii politici nu au livrat niciun plan alternativ de dezvoltare, ceea ce a însemnat că regiunile miniere s-au dezvoltat diferit faţă de restul ţării.
Anul acesta au murit mai mulţi mineri în accidente în diferite mine poloneze. În 2016, opt mineri au fost ucişi când galerii ale minei Rudna s-au prăbuşit, iar în 2014 cinci oameni au pierit în explozii de metan în mina Myslowice-Wesola.
Cea mai mare companie privată de minerit din Polonia, PG Silesia, apreciază că economia poloneză, cea mai mare din Europa de est, va rămâne dependentă de cărbune în următorii 15 ani din cauza dezvoltării încete a surselor alternative de energie şi a puterii sindicatelor minerilor.
