Războiul lor pentru cea mai preţioasă resursă de pe glob este reglementat de legi. Tot în această lume nouă, cel mai aprig război se duce pentru mintea umană. Armele: propaganda. Ultimul episod: justificarea crizei ucrainene. Limitele nu există.
În România, un pescar, un pensionar cu trecut dubios, dar obişnuit al bălţii, îi atrage atenţia colegului că el ştie ceva ce nu mulţi cunosc. Este vorba de preşedintele rus Vladimir Putin. Este ceva legat de vaccinuri, de pandemie, de cum liderul rus se luptă cu o ocultă mondială pe care pescarul nu o poate identifica. Ultimele luni au fost marcate de pericolul ca problema ucraineană să se transforme într-un război în toată regula între Ucraina, sprijinită mai mult indirect decât direct de Occident, şi vecinul mai mare şi mai puternic Rusia.
Naraţiunea pescarului nu are de-a face cu Rusia invincibilă. Se centrează pe persoană, pe Putin, în ton cu tema centrală a ceea ce pare a fi propaganda vândută de Kremlin Occidentului: un lider rus puternic, dar drept, care nu-şi pleacă fruntea în faţa intereselor potrivnice naţiunii sale şi bunului simţ (definit adesea după standardele ruseşti). Cam cum sunt domnitorii din legendele est-europene. De altfel, pescarul român l-a şi asociat pe Putin cu Vlad Ţepeş. În Germania, povestea este diferită, ţinând de sensibilităţile locale.
Despre ea scrie Gideon Rachman, comentatorul principal de politică externă la Financial Times. Într-o plimbare recentă pe străzile Berlinului el a dat peste un personaj agitat care deborda furie. Era un bărbat înalt care-şi chinuia bicicleta şi ţipa în liniştea nopţii. Tema discursului său părea să fie aceea că preşedintele rus Putin este singurul lider mondial de încredere şi că americanii încearcă din nou să păcălească Germania să intre într-un război. Este tentant – dar prea optimist – să respingi astfel de scene ca fiind lipsite de sens, scrie Rachman.
Sondajele recente sugerează că 26% dintre americani sunt de acord că „Joe Biden este un preşedinte marionetă” controlat de interese obscure; în timp ce 31% dintre americani, 28% dintre francezi şi 23% dintre germani cred că este cert sau probabil adevărat că există „un singur grup de oameni care controlează în secret evenimentele... şi conduc lumea împreună.”
