Oraşul cel mai des asociat cu cel de-Al Doilea Război Mondial este Nürnberg. În trecut un loc al adunărilor naziste, dar şi un loc în care victimele acestui regim şi-au găsit dreptatea prin condamnarea naţional-socialiştilor, astăzi, Nürnbergul este un oraş viu, plin de viaţă, unde arhitectura medievală cu influenţe bavareze s-a dezvoltat în comuniune cu capitalismul, care a luat forma magazinelor, restaurantelor, hotelurilor şi nu numai. Încărcat de istorie, Nürnbergul nu îşi neagă trecutul, ci îşi învaţă turiştii de ce istoria nu ar trebui să se mai repete.
Încă din liceu, deşi nu am învăţat prea multe despre ce s-a întâmplat în cel de-al Doilea Război Mondial, am deprins totuşi curiozitatea de a cunoaşte cât mai multe despre ce s-a întâmplat în acele vremuri. Curiozitatea aceea nu s-a stins nici până astăzi şi, pentru că oraşul care îmi apărea de fiecare dată în minte atunci când venea vorba despre cel de-al Doilea Război Mondial era Nürnbergul, şi asta pentru că în decurs de doar câţiva ani a trecut de la unul dintre cele mai importante oraşe ale Germaniei interbelice la căderea sa, mi-am propus să îl descopăr printr-o vizită la faţa locului.
Nürnbergul se afla deja pe lista mea încă din adolescenţă, însă am reuşit să îl bifez abia luna aceasta. Către oraşul bavarez se zboară din Bucureşti cu o cursă directă a Wizz Air, care are un program de zbor potrivit pentru a face acolo un city-break. Am plecat joi de pe Otopeni, iar după un zbor de două ore am aterizat, în jurul prânzului.
Am plecat de acasă cu impresia că voi găsi un oraş gri, nu neapărat din punctul de vedere al arhitecturii, cât din perspectiva atmosferei pe care aş fi găsit-o în oraşul măcinat de războiul secolului trecut. Spre surprinderea mea, oraşul este, în fapt, o combinaţie armonioasă între nou şi vechi, cu un centru istoric care aminteşte de regiunea bavareză în care se află, cu clădiri de birouri din sticlă şi hoteluri care se înalţă asupra oraşului orbind în zilele cu soare trecătorii. În prima zi am reuşit să văd o parte din centrul istoric, unde se ajunge trecând prin zidurile fostei cetăţi.
Rigoarea germană se vede la fiecare pas, şi îndrăznesc să spun acest lucru pentru că Nürnbergul, în timpul celui de al Doilea Război Mondial, a fost distrus în proporţie de 90%, iar, ulterior, reconstruit. Arhitectura clădirilor a fost păstrată pentru a reaminti de ceea ce era Nürnbergul înainte de atacul aliaţilor, iar atenţia la detalii a celor care l-au reclădit este impresionantă. Cu greu faci distincţia între ce a fost construit cu secole în urmă şi ce a fost reconstruit în urmă cu 60-70 de ani.
