Despre o inundaţie cum lumea nu vede decât o dată la 10 ani se spune că este ceva îngrijorător. Una cum nu vine decât o dată la 30 de ani are potenţialul de a fi distrugătoare. Una a cărei recurenţă se poate măsura în ere geologice poate fi apocaliptică. De ce cred însă vienezii că sunt feriţi de cea din urmă?
Despre sistemul care protejează Viena de furia apelor Dunării se spune că se poate opune cu succes unei inundaţii care apare doar o dată la 10.000 de ani, după cum reiese dintr-un articol amplu publicat de The Washington Post. A fost construit în anii ’70-’80, după lungi controverse. Şi-a arătat utilitatea în inundaţiile din 2013. Apoi în cele din 2021. Cele de anul acesta, care au făcut ca Budapesta, o altă capitală străbătută de Dunăre, să pară un oraş sub asediu n-au pus probleme. În vara anului 2021, pe măsură ce inundaţii fatale distrugeau gospodării şi sate întregi în anumite părţi ale Germaniei şi Belgiei, echipa care gestionează apărarea Vienei împotriva inundaţiilor ştia că avea aproximativ două zile la dispoziţie înainte ca potopul să ajungă în oraş.
Secţiunea Dunării care străbate capitala Austriei s-a umflat până la cote periculos de ridicate. În trei ore, pe 17 iulie, serviciul meteorologic austriac a înregistrat în Viena mai multe precipitaţii de când se fac astfel de măsurători. Şi totuşi, echipa de apărare împotriva inundaţiilor nu s-a arătat îngrijorată. Ei au deschis porţile de ecluză ale Noii Dunări şi au canalizat o parte din viitură pe acest canal paralel creat de om, permiţând excesului de apă din fluviu, resturilor şi trunchiurilor de copaci aduse de Dunăre să elibereze în grabă albia naturală. Înotul, plimbările cu barca şi cu caiacul au fost temporar interzise.
