După Brexit, Londra şi-ar putea pierde în scurt timp statutul de capitală financiară a Europei, scrie James B. Stuart de la New York Times.
Deşi niciunul dintre executivii mai multor instutiţii financiare importante cu mii de angajaţi în Londra cu care Stuart a discutat nu are planuri imediate de relocare, toţiau declarat că îşI vor muta o parte semnificativă din angajaţii bine plătiţI în oraşe care fac parte din Uniunea Europeană.
Care sunt oraşele care ar putea lua locul Londrei? Pentru a răspunde la această întrebare, James B. Stuart a a întrebat specialişti în relocare care ar fi criteriile pe care le-ar lua în considerare în căutarea unui nou centru financiar.
Acesta a discutat de asemenea cu Mark Yeandle, director al Z/Yen Group din Londra şiautor al Global Financial Centers Index, care clasează oraşele în funcţie de atractivitatea acestora în rândul business-urilor din sectorul serviciilor financiare.
Cele mai frecvent menţionate criterii: utilizarea limbii engleze, un mediu de reglementare favorabil, o infrastructură excelentă de transport şi comunicaţii, spaţii de birouri şi de locuit de lux disponibile, şcoli bune, restaurante bune, oferte culturale şi capacitatea de a acomoda un număr mare de persoane foarte bine plătite.
Jurnalistul New York Times a selecţionat astfel mai multe oraşe europene şi a realizat un clasament al acestora pe o scară de 60 de puncte.
Iată rezultatele:
Barcelona (23 puncte)
Mai mulţi executivi au apreciat oraşul spaniol plin de soare, cu restaurantele sale excelente, viaţa sa nocturnă animată şi apropierea de plajele mediteraneene. Însă, în afară de un aeroport relativ bun, Barcelona pică aproape orice alt test, începând cu cel al cunoştinţelor de limbă engleză.
Milano (24 puncte)
Italienii vorbesc puţin mai bine engleza, Milano are restaurante excelente, fiind deja centrul financiar al Italiei. La alte capitole, însă, oraşul lasă de dorit, inclusiv la cel al climatului de business. Cele două aeroporturi principale de aici au nevoie urgentă de lucrări de renovare.
Varşovia (24 puncte)
Polonia are mai multe avantaje: flexibilitatea legislaţiei sale din domeniul muncii, un climat de business favorabil, un nivel ridicat de educaţie şi costuri scăzute de trai. Varşovia ar primi cu braţele deschise bancherii din întreaga lume, spre deosebire de alte oraşe europene mai avute. Totuşi, oraşul polonez este clasat foarte jos la capitolul locuinţe de lux.
Luxemburg (40 puncte)
Luxemburghezii sunt cel mai bogaţi din Europa, iar 56% dintre ei vorbesc engleza, iar 84% vorbesc cel puţin două limbi străine. Cunoscut în parte ca paradis fiscal, Luxemburgul este deja un centru de servicii financiare sofisticat.
Însă Banca Mondială clasează foarte jos climatul său de business, iar întreaga ţară avea doar 576.000 de locuitori la începutul anului. Londra are peste 360.000 de angajaţi doar în sectorul serviciilor financiare. Este greu de imaginat cum Luxemburgul ar putea absorbi chiar şi numai un mic procent dintre aceştia.
Paris (43 puncte)
Deja un centru financiar important şi cel mai atrăgător oraş din punct de vedere cultural din UE, Parisul pare o alegere evidentă. Scorul Parisului este tras însă în jos de aproape orice alt capitol. Numai 39% dintre francezi vorbesc fluent engleza, iar, în pofida unor progrese însemnate făcute în ultimii ani, aceştia au în continuare reputaţia de a fi neospitalieri cu cei care nu vorbesc franceza bine.
Dublin (50 puncte)
În mod nesurprinzător, Dublinul obţine cele mai bune note la capitolul cunoştinţelor de limbă engleză şi pentru nivelul şcolilor sale. Dublinul este un oraş fermecător, cu restaurante şi teatre bune. Climatul de afaceri este unul favorabil. Dublinul este însă un oraş mic, deficitar la capitolul infrastructură: aeroportul său este mic, iar geografic Dublinul este depărtat de restul UE.
Viena (51 puncte)
Viena pare în mod surprinzător bine poziţionată pentru a prelua titlul Londrei. 63% din populaţia austriacă vorbeşte engleza. Climatul de afaceri al oraşului este de asemenea bine clasat, aeroportul său este excelent. Restaurantele şi vinurile sale sunt renumite la nivel internaţional. Singura problemă: Viena pare să fi dormit în cea mai mare parte a secolului trecut. În prezent, oraşul nu este o capitală financiară majoră, iar niciunul din executivii intervievaţi nu are planuri immediate de relocare sau extindere a operaţiunilor aici.
Frankfurt (54 puncte)
În multe privinţe, Frankfurt este alegerea evidentă, pentru că aici se află deja sediul Băncii Centrale Europene. Oraşul este capitala financiară a Germaniei, cea mai mare economie europeană şi forţa politică dominantă. Oraşul este cotat bine la capitolul climat de business, deşi legislaţia sa din domeniul muncii poate fi la fel de rigidă ca cea din Franţa. Aici se află al doilea cel mai mare aeroport european, cât şi un terminal feroviar modern capabil să se conecteze la toate marile oraşe europene. Populaţia sa de 2,5 milioane de locuitori ar putea absorbi uşor un influx important de angajaţi din domeniul financiar.
Totuşi, mulţi executivi consideră că Germania concentrează deja prea multă putere, iar unii cred că Frankfurt este un oraş prea plictisitor, nefiind cunoscut pentru viaţa sa de noapte sau cultură.
Amsterdam (55 puncte)
Amsterdam este marea câştigătoare. 90% din olandezi vorbesc engleza, iar şcolile sale sunt considerate drept cele bune din Europa. Oraşul este unul frumos, cu canalele sale pitoreşti, iar restaurantele sunt bune, iar viaţa nocturnă animată.
Amsterdam dispune de unul dintre cele mai bune aeroporturi din Europa şi de o reţea feroviară excelentă. De asemenea, se află în apropiere de Bruxelles, capitala UE.
Amsterdam pierde totuşi câteva puncte din cauza climatului de afaceri, mediocru, şi a plafonului impus de guvern asupra bonusurilor bancherilor, de 20% din salariul anual.
