Liderul suprem al Iranului, ayatolahul Ali Khamenei, un lider religios, şiit, a venit la putere în 1979 pe valul Revoluţiei Iraniene din acel an, în care regele şi-a pierdut ţara şi a fost instaurată Republica Islamică. Întors din exil, Khomeini a fost întâmpinat de mulţimi uriaşe de iranieni. În 1978, în ajunul Revoluţiei, principalii parteneri comerciali ai Iranului erau SUA, de departe, şi Europa de Vest, în special Germania de Vest.
Acum, regimul ayatolahului se confruntă cu o revoltă populară uriaşă în contextul unei crize economice severe. Sunt sute de morţi. În ultimii ani, Iranul, cândva o putere industrială regională curtată de ţările occidentale, a investit masiv în armată. Cheltuielile au crescut de la echivalentul a 5,7 miliarde de dolari în 2021 la peste 10 miliarde de dolari în 2023. În 2024, guvernul a propus majorarea cu aproape 200% a bugetului de apărare.
Între timp, inflaţia de peste 40% pe lună în ritm anual a ajuns normalitate. La alimente, scumpirile sunt şi mai mari. Rialul, moneda Iranului, s-a prăbuşit. Ţara este sub sancţiunile foştilor parteneri comerciali mari, statele occidentale. În schimb, aliaţii de bază, la comerţ, la investiţii şi în jocurile geopolitice au devenit Rusia şi mai ales China.
Anul trecut, importurile Rusiei de păstrăv din Iran au crescut de cinci ori, potrivit statisticilor ruseşti. Iranul se confruntă cu o criză acută de apă. În primele nouă luni din 2025, comerţul agricol dintre cele două state a crescut cu 20% şi reprezintă 60% din comerţul bilateral total. Rusia exportă în Iran mai ales cereale, seminţe de floarea soarelui şi ulei de gătit. În toamnă, industria iraniană a exportat pentru prima dată o turbină pe gaze în Rusia, simbol al întăririi legăturilor energetice bilaterale.
Deşi are unele dintre cele mai mari rezerve de gaze naturale din lume, Iranul intenţiona să importe anul acesta masiv gaze din Rusia. Însă cel mai cunoscut produs al „prieteniei“ ruso-iraniene sunt atacurile aeriene neîntrerupte ale armatei ruse asupra Ucrainei cu drone iraniene Shahed. Uneori sute de astfel de aparate de zbor fără pilot împânzesc cerul Ucrainei. Dronele folosite de Rusia au fost concepute de iranieni şi un timp produse în Iran.
Însă Rusia a început să le fabrice pe propriul teritoriu, dându-le nume ruseşti şi modificându-le pentru a putea copleşi apărarea anti-aeriană ucraineană. Rusia produce propriile variante de drone Shahed din 2023. Deşi încă are nevoie să importe componente chinezeşti şi uneori iraniene, a ajuns la un grad de autosuficienţă la producţie foarte ridicat. În ceea ce priveşte China, Iranul trimite acolo 90% şi chiar mai mult din petrolul exportat.
Importurile de petrol iranian reprezintă aproape 15% din importurile totale de ţiţei pe mare ale acestei puteri mondiale. În cinci ani, livrările de petrol iranian către depozitele şi răfinăriile chinezeşti au crescut de aproape trei ori. Important pentru China este că petrolul iranian, aflat sub sancţiuni occidentale, este importat la discount, la preţuri cu 7-8 dolari pe baril mai mici decât cele ale celorlalţi producători din Orientul Mijlociu. Anul trecut, importurile de petrol ale Chinei din Iran au stabilit mai multe recorduri.
Analiştii se aşteaptă ca după intervenţia militară a SUA în Venezuela petrolul venezuelean să fie înlocuit de cumpărătorii chinezi cu marfă iraniană. Companiile chinezeşti au nevoie de energie ieftină pentru dezvoltarea tehnologiei şi infrastructurii, în special ale celor legate de inteligenţa artificială, cu care să concureze cu SUA. Pierderea ţiţeiului ieftin iranian ar forţa rafinăriile chinezeşti să cumpere materie primă mai scumpă, de la producători ca Arabia Saudită, Brazilia şi Africa de Vest, spune un analist citat de Financial Times.
Creşterea costurilor ar destabiliza o perioadă industria. Însă China deocamdată nu se poate teme că îşi perde sursele de ţiţei. Puterea ei de consum şi de cumpărare va face ca vânzătorii de petrol să stea aliniaţi pentru a-şi da marfa. Iranul are un rol important pentru China în eforturile acesteia de dedolarizare a comerţului global şi a sistemului financiar. Comerţul dintre cele două state se desfăşoară adesea în yuani, moneda chinezească, şi în riali. Petrolul iranian este cumpărat cu yuani din cel puţin 2012. De asemenea, 80% din comerţul dintre Rusia şi Iran se face în ruble şi riali, potivit Agenţiei de ştiri Mehr, a guvernului iranian.
