♦ Dobânzile mari scumpesc creditul, singura posibilitate a multora de a-şi achiziţiona locuinţă, şi de aceea sunt o chestiune politică delicată. ♦ În Polonia, banca centrală nu s-a împăcat niciodată cu gândul că trebuie să majoreze dobânzile, insistând pe faptul că trebuie să protejeze creşterea economică ♦ O particularitate a Cehiei, o economie mai liberală, este că salariile au crescut mai lent decât la vecini, ceea ce a mai redus din presiunile inflaţioniste ♦ În Ungaria partidul de guvernământ a căutat să-şi consolideze puterea prin cheltuieli sociale cu caracter electoral, ceea ce a dat un impuls suplimentar forţelor inflaţioniste.
Băncile centrale din Europa de Est au pus deocamdată pe pauză creşterile de dobânzi, arma cu care luptă contra inflaţiei, dar din motive diferite. Banca centrală maghiară are deja dobânda de referinţa la cel mai ridicat nivel din UE, dar şi cea mai puternică inflaţie, şi trebuie să-şi creeze cât mai mult spaţiu de manevră posibil pentru că se aşteaptă la un nou şoc inflaţionist.
În Polonia, banca centrală nu s-a împăcat niciodată cu gândul că trebuie să majoreze dobânzile, insistând pe faptul că trebuie să protejeze creşterea economică, apoi că trebuie să atenueze recesiunea. Dobânzile mari scumpesc creditul, singura posibilitate a multora de a-şi achiziţiona locuinţă, şi de aceea sunt o chestiune politică delicată. În Cehia, noul guvernator al băncii centrale, un aliat al preşedintelui, un personaj controversat şi considerat populist, a spus de la bun început că el se opune creşterii dobânzilor pentru că nu astfel trebuie dusă lupta contra unei inflaţii provocate de factori externi. Slăbirea vitezei inflaţiei i-a dat instituţiei prilejul de a ţine dobânzile pe loc.
Banca centrală a Poloniei a menţinut miercuri dobânda de referinţă la 6,75%, mizând pe faptul că economia globală încetineşte şi ca acest lucru o va ajuta să aducă inflaţia sub control. Aceasta ar fi a treia lună în care instituţia stă pe loc cu dobânzile, iar luna noiembrie arată că această strategie este justificată. Inflaţia a încetinit de la 17,9% în octombrie la 17,4%. De asemenea, datele pentru trimestrul trei indică încetinirea consumului privat. Guvernatorul Adam Glapinski, un aliat de nădejde al partidului aflat la guvernare, a spus că ciclul majorărilor de dobândă este întrerupt, ceea ce nu înseamnă că s-a terminat. Cei mai mulţi economişti se aşteaptă ca banca centrală să stea pe aceste poziţii până la sfârşitul anului viitor. Pornind de aici, este de aşteptat ca pieţele să aştepte semnale că banca se va baricada la acest nivel al dobânzilor sau că de anul viitor va începe chiar să ieftinească creditul. Ţinta de inflaţie în Polonia este de 1,5-3,5%, iar banca centrală se aşteaptă ca aceasta să fie atinsă abia în 2025. Dar până atunci multe se pot întâmpla.
Războiul pornit de Rusia contra Ucrainei, spre exemplu, este una din cauzele neprevăzute ale valului actual de inflaţie. Pentru următoarele trimestre, instituţia se aşteaptă la încetinirea creşterii economice, iar estimările pentru 2023 sugerează că este posibilă o recesiune.
Pentru banca centrală a Cehiei, noembrie a fost a treia lună la rând când menţine dobânzile. Pe cea de referinţă a lăsat-o la 7%, încurajată de scăderea preţurilor de consum în octombrie, ceva ce nu s-a mai întâmplat din 2020. Guvernatorul Ales Michl a spus că vrea ca banca sa să fie o ancoră în timp ce inflaţia ridicată îi loveşte pe consumatori şi trimite economia în recesiune. Inflaţia a încetinit de la 18% în septembrie la 15,1% în octombrie, ca rezultat al intervenţiei guvernului asupra preţurilor electricităţii. Totuşi, nici economiştii şi nici banca centrală nu se aşteaptă ca ritmul în care încetinesc scumpirile să se menţină. De aceea, estimările băncii centrale arată un vârf de inflaţie de 29% anul acesta. Însă decelerarea bruscă din octombrie arată cât de imprevizibilă este tendinţa preţurilor. O particularitate a Cehiei, o economie mai liberală, este că salariile au crescut mai lent decât la vecini, ceea ce a mai redus din presiunile inflaţioniste. Faptul că majorările salariale nu ţin pasul cu inflaţia înseamnă că în termeni reali salariile scad, ceea ce forţează consumatorii să reducă din cheltuieli. Cele mai recente date arată că salariul mediu real s-a prăbuşit cu 10% în ritm anualizat în trimestrul III.
În Ungaria este mult mai complicat. Partidul de guvernământ a căutat să-şi consolideze puterea prin cheltuieli sociale cu caracter electoral, ceea ce a dat un impuls suplimentar forţelor inflaţioniste. Din cauza deficitelor, forintul are tendinţa de a se deprecia, ceea ce aduce şi mai multă putere inflaţiei. Banca centrală a atins, se pare, limita până la care poate creşte dobânzile fără a răni ireversibil economia – 13%. Rezultatul este că dobânzile nu mai au unde să crească fără efecte secundare grave, iar inflaţia a accelerat la 22,5% în noimebrie, de la 21,1% în luna anterioară, propulsată de scumpirea continuă a alimentelor şi energiei. Inflaţia de bază, care exclude preţurile alimentelor şi energiei, a accelerat şi ea la 24%, însemnând că scumpirile nu vor da înapoi prea curând.
Pentru a arăta populaţiei că o protejează de inflaţie, partidul de guvernământ a plafonat preţurile anumitor produse, printre care alimente şi carburanţi. Dar, după cum a demonstrat-o piaţa carburanţilor, plafonările duc la penurii şi în cele din urmă trebuie retrase, rezultatul fiind noi valuri de scumpiri. Guvernul tocmai a renunţat la plafonarea benzinei şi motorinei, iar preţurile au explodat. Alte ţări, spre exemplu Polonia, au ales să pună presiuni pe preţuri prin reducerea TVA, însă guvernul ungar nu poate face acest lucru pentru că are nevoie de bani. Analiştii se aşteaptă ca inflaţia din Ungaria să urce la 26% anul acesta şi să rămână peste 20% până la mijlocul anului viitor. Iar în aceste condiţii banca centrală are puţin spaţiu pentru reducerea dobânzilor.
