Business Internaţional

Câţiva economişti încearcă să descifreze puzzle-ul crizei din zona euro

Câţiva economişti încearcă să descifreze puzzle-ul...
01.08.2012, 19:53 550

Cei mai mulţi au auzit de Planul Marshall. Câţiva poate ştiu ce sunt obligaţiunile Brady. Dar ei nu au auzit încă de planul Brunnermeier, obligaţiunile Bishop sau acordul Gros, şi nici nu ar fi avut cum, deoarece ele există doar sub forma unor propuneri ale unor economişti visători ca soluţii pentru criza datoriilor din Europa, scrie CNBC.

În timp ce dificultăţile financiare ale Europei au dat mari bătăi de cap cetăţenilor nevoiţi să accepte regimurile de austeritate dar şi responsabililor de implementarea politicilor, propunerile vin ca idei ambiţioase ale unor persoane în cautarea faimei.

În cazul în care vreuna dintre aceste persoane vine cu un plan care va fi adoptat de Europa, aceasta îşi va asigura un loc în istorie, ca George C.Marshall, Secretarul de Stat american care a elaborat un plan de reconstrucţie a Europei după Al Doilea Război mondial, şi ca  Nicholas F.Brady, secretarul Trezoreriei americane care a introdus un anumit tip de obligaţiuni ce au ajutat ţările din America de Sud să treacă peste criza financiară de la începutul anilor ‘90.

Trei persoane respectate în cercurile politice înalte şi care au relaţiile potrivite au această şansă. Ele sunt  Markus K. Brunnermeier, Graham Bishop şi Daniel Gros.

Fiecare propune un plan măreţ care să salveze zona euro de la dezastru financiar depăşind impasul politic din cauza căruia soluţiile sunt atât de greu de găsit. Niciunul dintre ei, sau nimeni altcineva, nu promite succesul în contextul problemelor grave ale Europei, dar şi al dificultăţii cu care cei 17 membri ai zonei euro pot ajunge la consens.

Planurile au puţine puncte comune, dar toate au însă acelaşi scop, de a ajuta cele două mari economi din zona euro confruntate cu probleme financiare, Spania şi Italia, de a găsi investitori dispuşi să împrumute ţarile la costuri rezonabile, astfel încât guvernele să restabilască echilibrul economic pe termen lung. Succesul înseamnă găsirea unei soluţii care să nu pună în încurcătura gigantul Europei, Germania, în cazul în care Spania şi Italia rămân fără bani.

Înarmaţi cu prezentări Power-Point, economiştii şi-au promovat ideile în întâlnirile de la Bruxelles, capitala Uniunii Europene, la Frankfurt, oraşul în care îşi are sediul BCE, şi în special la Berlin, acordul autoriţăţilor germane fiind vital în adoptarea oricărui plan.

„Lipsa planurilor de acţiune şi nu lipsa ideilor împiedică rezolvarea crizei”, a afirmat Brunnermeier, profesor german de finanţe la Princeton şi reprezentant al Euro-nomics, un grup recent înfiinţat axat pe rezolvarea crizei europene. În promovarea planului său, care implică existenţa unor obligaţiuni sprijinite de Europa care să nu coste mult Germania, Brunnermeier a urmat un traseu similiar cu al celorlalţi doi economişti, Gros, preşedintele unui influent grup de cercetare de la Bruxelles, şi Bishop, un specialist britanic în probleme financiare şi de reglementare ale EU.

Există numeroase dubii privind adoptarea în totalitate a acestor idei. Astfel de propuneri vin în mod normal din partea guvernului, ca în cazul planului Marshall sau obligaţiunilor Brandy, nu din exterior. Însă găsirea unui plan care să mulţumească ţările zonei euro, în special Germania, îi pune în încurcătură pe oficiali, însă nu este timp de pierdut, ţinând cont de nevoile financiare ale celor mai slabe economii din Europa.
Spania şi Italia trebuie să emită obligaţiuni de 300 miliarde de euro  în acest an şi de 1.600 miliarde de euro până în 2015, conform unui raport Bridgewater, un mare fond de hedge din SUA. Băncile golite de fonduri din aceste ţări urmează exemplul investitorilor şi-şi reduc achiziţiile de obligaţiuni. Din această cauză, în ultimele săptămâni costurile de finanţare ale Spaniei şi Italiei au urcat la niveluri periculoase.

Brunnermeier şi Bishop promovează variante ale unor obligaţiuni comune în zona euro care să reprezinte un fel de mutualizare a datoriile statelor europene. Gros susţine transformare fondului permanent de salvare al zonei euro, Mecanismul European de Stabilitate într-o bancă veritabilă care să poată cumpăra obligaţiuni spalione şi italiene. Acesta a vehiculat ideea prima dată într-o lucrare scrisă în 2011 împreună cu Thomas Mayer, pe atunci economistul şef al Deutsche Bank. Astăzi, propunerea sa este discutată de cei mai influenţi politicieni europeni. „Într-o criză contează lichiditatea”, a afirmat Gros.

Consiliul guvernator al BCE se va întruni mâine, iar întreaga Europa aşteaptă ca preşedintele băncii, Mario Draghi, să-şi menţină punctul de vedere că trebuie făcut orice pentru a proteja zona euro.

Gros, un german cu studii în Italia şi USA, este în prezent director al Centrului pentru Studii Politice Europene. El susţine că programele de salvare a zonei euro sunt prea lipsite de forţă pentru a-i intimida pe speculatori, ale căror atacuri determină creşterea costurilor împrumuturilor celor mai slabe economii din zona euro.

De ce să nu folosim resursele de 500 miliarde de euro ale ESM pentru a ne împrumuta de cinci ori mai mult decât am face-o de la BCE ?, se întreabă Gros. Banii ar putea fi utilizaţi pentru a cumpăra obligaţiuni spaniole şi italiene de pe piaţe.

Ar fi mai uşor şi mai rapid decât dacă aceste ţări ar fi finanţate prin ajutoare financiare, a adăugat el. „Cumperi o obligaţiune spaniolă cu 75 de cenţi sau cu 1 dolar şi automat reduci datoria ţării”, a spus acesta.

Gros a promovat planul în rândul oficialilor Ministerului german de Finanţe, fară susţinerea cărora adoptarea de către BCE va fi puţin probabilă. Fară să menţioneze relaţiile pe care le are cu oficialii Ministerului, acesta a afirmat că nu a primit încă un răspuns negativ.

Pe de altă parte, Brunnermeier îşi susţine planul în aceleaşi cercuri germane. Ca şi colegii săi de la Euro-Nomics, el consideră că ar trebuie înfiinţată o nouă agenţie europeană de administrare a datoriilor, care să cumpere în timp obligaţiuni de stat de până la 5.000 miliarde de euro de la guverne şi de pe pieţele secundare. Agenţia ar trebuie să emită două tipuri de eurobonduri pentru finanţarea acestor achiziţii. Unul va fi cu risc scăzut, garantat în totalitate de bonitatea zonei euro. Celălalt va fi mai riscant, iar investitorii vor fi pregătiţi în cazul în care ţări precum Italia şi Spania vor intra în incapacitate de plată.

Brunnermeier şi-a numit bondul cu risc scăzut „Esbie” ( European Safe Bond ). El a arătat că titlul este diferit de cel propus anterior, respins de către autorităţile germane întrucât acum fiecare ţară va fi responsabilă de reducerea propriei datorii.

Această obligaţiune va fi însă dificil de vândut investitorilor în condiţiile economice actuale, fără ca Germania să garanteze pe deplin siguranţa. Însă Brunnermeier spune că oficialii germani se arată interesaţi. „Cred că ar putea funcţiona. Este o variantă mai puţin costisitoare”, a afirmat el.

Mai puţin ambiţios, deşi se bazează pe acelaşi principiu potrivit căruia Germania nu e datoare să ajute toate ţările aflate in dificultate, este planul lui Bishop.

Fost bancher şi consilier al Comisiei Europene, Bishop reprezintă Liga Europeană pentru Cooperarea Economică, un grup de antreprenori care sustin o mai bună integrare europeană. Acesta a promovat ideea unui fond al zonei euro de 2.500 miliarde de euro, care ar emite obligaţiuni pe termen scurt, în funcţie de nevoile de creditare ale ţărilor din zona euro. Contribuţiile ţărilor membre ar urma modelul Fondului European de Stabilitate Financiară (EFSF- European Financial Stability Facility), Germania furnizând 28% din finanţare. Astfel, cea mai mare economie europeană nu va fi obligată să pompeze mai mulţi bani în cazul în care ţări precum Italia sau Spania ar intra în faliment.

Unii experţi se întreabă dacă aceste propuneri nu ignoră un aspect important: acela că problema datoriilor suverane din zona euro nu va putea fi rezolvată până când Germania sau altă ţară nordică bogată nu va accepta să “încaseze” pierderile cauzate de ţări precum Grecia, Irlanda, Spania sau Italia.

“Aceste propuneri nu fac altceva decât să mute riscurile şi pierderile dintr-o parte în alta”, a afirmat Adam Lerrick, un specialist în datorii suverane.

Bishop a prezentat deja planul său lui Herman Van Rompuy, preşedintele Consiliului European. Economistul a spus că Van Rompuy s-a referit la planul său în discuţiile despre viitorul zonei euro de la summitul din iunie.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO