Statele europene găzduiesc peste un milion de sirieni care cer azil politic sau sunt refugiaţi. În 2015, peste un milion de refugiaţi au venit în Uniunea Europeană, cei mai mulţi dintre ei sirieni goniţi de războaiele de la ei din ţară, provocând o criză care a isterizat şi dezbinat Uniunea. Conducătorul de 25 de ani al Siriei şi al unui regim autoritar sprijinit de Rusia şi Iran a fugit din ţară, alungat de o coaliţie neomogenă de rebeli. Acum câteva luni în Europa era în discuţii un plan de reîntoarcere voluntară a refugiaţilor sirieni la ei în ţară.
Schimbarea de putere de la Damasc ar putea fi o oportunitate pentru iniţiatorii acestui plan. Schimbarea este o oportunitate şi pentru Turcia, care se prefigurează a fi cel mai mare câştigător străin. Turcia a şantajat pentru bani mult timp UE, ameninţând că dacă nu primeşte ce vrea redeschide robinetul cu refugiaţi. În haosul căderii dictaturii lui Bashar al-Assad, rebeli susţinuţi militar de Turcia au atacat deja în Siria rebeli susţinuţi de SUA.
Astfel de atacuri nu sunt ceva nou, dar arată cine se foloseşte primul de oportunităţi. Turcia a demonstrat că ştie să profite de oportunităţi şi cu altă ocazie. Companiile sale sunt printre primele care au venit în Ucraina pentru a participa la reconstrucţia acestei ţări aflate în război cu Rusia. Cei mai mulţi observatori vestici consideră că prăbuşirea regimului de la Damasc va permite Turciei să domine centrul terenului jocurilor geopolitice din regiune şi să scoată Rusia pe tuşă.
Cu 12 ore mai înainte ca rebelii să anunţe că au preluat puterea la Damasc, diplomaţii principalelor puteri externe care-şi disputau influenţa în Siria – Rusia, Iran şi Turcia – s-au întâlnit cu reprezentanţii a cinci state arabe pentru a emite o declaraţie comună care făcea apel la încetarea operaţiunilor militare, păstrarea integrităţii teritoriale a Siriei şi consultări cu privire la o soluţie politică între regimul lui Bashar al-Assad şi opoziţie.
A fost o ultimă încercare de a păstra o aparenţă de control asupra evenimentelor, dar la întâlnire diplomaţii au discutat şi despre soarta preşedintelui sirian şi dacă vor avea loc lupte pe străzile Damascului în viitorul apropiat. Ruşii au raportat la întâlnire că Assad este inflexibil, că refuză să accepte realitatea sau necesitatea dialogului cu Turcia, ţara care a sprijinit forţele militare care ameninţau capitala. Ministrul iranian de externe Abbas Araghchi părea pierdut şi distras. La şase ore după ce diplomaţii obosiţi au părăsit întâlnirea s-au trezit cu vestea că regimul lui Assad a căzut. Rareori atât de mulţi diplomaţi de rang atât de înalt au devenit irelevanţi atât de repede, scrie The Guardian.
Mai devreme, la un summit organizat sâmbătă, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a fost întrebat pe scenă despre viitorul Siriei într-un spectacol din ce în ce mai inconfortabil pentru el în care i s-a cerut să explice şi rolul Rusiei în acea ţară în ultimul deceniu. La un moment dat, la o întrebare din partea unui jurnalist de la Al Jazeera, şeful diplomaţiei ruse şi-a pierdut controlul: „Dacă vrei să spun că da, am pierdut în Siria, că atât de disperaţi suntem, dacă de asta ai nevoie, hai să continuăm“. Vădit iritat, Lavrov a încercat să deturneze discuţia spre Ucraina, o temă mai uşoară în care putea lăuda puterea militară rusă şi blama ipocrizia americană. N-a reuşit şi a fost nevoit să continue spunând că nu li se poate permite unor grupări teroriste să preia controlul Siriei. Una din aceste grupări este Hayat Tahrir al-Sham (HTS), condusă de un jihadist radical despre care observatorii spun că s-a reinventat în pragmatist şi „revoluţionar“. Se presupune că Turcia are o înţelegere de vreun fel cu HTS.
Această grupare este cea care a pornit ofensiva, sau revoluţia, din provincia Idlib, a eliberat Aleppo, un oraş simbol pentru rezistenţa contra regimului de la Damasc, şi apoi şi-a croit drum uimitor de rapid spre Damasc.
Turcia are la dispoziţia ei mai multe miliţii siriene reunite sub umbrela Armatei Naţionale Siriene. SUA sprijină miliţii kurde, pe care Turcia caută să le nimicească pentru a împiedica formarea unui stat kurd. Sub tirul de întrebări, Lavrov a trebuit să dea explicaţii despre ce se va întâmpla cu baza navală Tartus şi cu cea aeriană Hmeimim pe care Rusia le are în Siria. N-a reuşit să spună decât că el „nu este ghicitor“.
Lavrov este considerat cel mai experimentat diplomat al planetei şi nimeni niciodată până atunci nu reuşise să-l aducă la un interviu în pragul umilinţei, notează The Guardian. Fundalul este unul în care iniţiativa este de partea Turciei. Reuters scrie, citând surse diplomatice apropiate situaţiei, că în urmă cu şase luni miliţiile rebele siriene au comunicat Ankarei planurile pentru o ofensivă majoră şi au simţit că aceasta le-a aprobat tacit.
Guvernul preşedintelui turc Recep Tayyip Erdogan, care a încheiat un acord cu Rusia în 2020 pentru a detensiona luptelor din nord-vestul Siriei, s-a opus de multă vreme unei astfel de ofensive rebele majore, temându-se că ar duce la producerea unui nou val de refugiaţi. Turcia găzduieşte circa trei milioane de refugiaţi sirieni, mai mulţi decât UE. Cu toate acestea, rebelii au simţit că poziţia Ankarei faţă de Assad se schimbă în favoarea lor la începutul acestui an, au spus sursele, deoarece acesta a respins propunerile repetate ale lui Erdogan pentru promovarea unei soluţii politice la impasul militar.
O sursă din opoziţia siriană a declarat că rebelii au prezentat Turciei detalii despre planificare după ce încercările Ankarei de a-l implica pe Assad în negocieri au eşuat. Mesajul a fost: „Acea cale nu a funcţionat – aşa că încercaţi-o pe a noastră. Nu trebuie să faceţi nimic, doar să nu interveniţi.“ Ministrul turc de externe Hakan Fidan a declarat în weekend că efortul lui Erdogan din ultimele luni de a-l convinge pe Assad nu a dat rezultate şi că Turcia „ştia că urmează ceva“.
Times of Israel scrie, citând oficiali turci nenumiţi, că de fapt Turcia a întârziat ofensiva timp de câteva luni. Forţele rebele au pornit la atac după ce armata guvernului sirian a atacat poziţii deţinute de opoziţie, încălcând acordurile dintre Rusia, Iran şi Turcia pentru dezescaladarea conflictului. Şi Times of Israel crede că Ankara a devenit un jucător cheie în schimbul de putere din Siria, dar şi că direcţia sa este neclară.
